Doctrină de dreapta sau oportunism post-ideologic?

Întâi vin faptele, apoi interpretările.

Ieri s-a mai consumat un episod din negocierile din cadrul Alianței România Dreaptă, mai exact discuțiile din cadrul comisiei tehnice.

Momentul, necunoscut presei și publicului larg, s-a petrecut fără reprezentanții Partidului Forța Civică.

Iată faptele: în euforia simulacrului de alegeri de vineri, câțiva din mulții vicepreședinți ai PFC, proaspeți colegi ai unor traseiști din tot spectrul politic, și-au luat prea în serios rolurile și au pretins nici mai mult nici mai puțin decât ca Noua Republică să părăsească masa negocierilor din Alianța România Dreaptă, întrucât “discuția trebuie purtată numai între partide politice”.

Există două variante: fie MRU nu-și controlează prea bine oamenii din conducerea partidului, fie gestul este făcut cu știința sa.

Relatăm mai sus fapte, nu o speculație. MRU știe că există o decizie a Tribunalului București care dispune înregistrarea NR în Registrul Partidelor, după cum există o intervenție a unui contestatar care mută dosarul NR la Curtea de Apel pentru următoarele săptămâni.

MRU știe că semnăturile pentru Noua Republică au fost strânse pe bune, cinstit, la minus 10 grade, în timp de iarnă, din peste 21 de județe. MRU știe că Statul român comite un abuz la adresa dreptului la asociere a 30,000 de cetățeni (numărul de semnături din dosar), tergiversînd eliberarea unor documente. MRU știe că Noua Republică e un partid născut, iar nu făcut sau contra-făcut.

Iată ce spunea în luna iulie MRU despre proiectul lui Mihail Neamțu:

Relaţia mea cu dl Neamţu este o relaţie dintre cititor şi autor. Domnia sa probabil nu ştie, dar l-am citit mai des decât îl poate citi un bibliotecar pus pe şotii. Şi aceasta pentru că acolo unde se recunoaşte o inteligenţă care vrea să facă bine tuturor, acolo vezi omul implicat în comunitate. Dl Neamţu are un merit pe care eu l-am învăţat mai târziu decât domnia sa, el deschizând drumul. N-a plecat de sus în jos, şi-a rupt un an din viaţă şi a vrut să meargă în primul rând la cetăţeanul care dă tot ceea ce poate pentru ca întregii lui familii să îi fie mai bine. Şi este meritul dlui Neamţu pentru a fi construit un viitor partid mare de dreapta de la cetăţean, şi nu printr-o dizidenţă. Este un mare merit, este unul dintre exemplele pe care şi toţi simpatizanţii ICCD oricum îl urmează”.

Cu toate acest declarații, echipa lui MRU cere ieșirea NR de la masa negocierilor Dreptei. Unitate, generozitate, viziune.

Dincolo de acest episod care cred că va fi depășit, cred că MRU devine din ce în ce mai mult o dezamăgire pentru electoratul de dreapta, care așteaptă cu adevărat o schimbare din temelii a clasei politice.

Ezitările lui MRU din ultima vreme mă fac să cred că nu are capacitatea de a găsi totdeauna poziția corectă pentru a ajuta la îndeplinirea acestui deziderat major al anului 2012.

Domnia sa a ezitat timp de o lună să plece din PNL şi a cochetat nu mai puţin de două luni cu ideea de a intra în PDL. A ratat şansa de a lupta din interiorul PNL pentru a se profila ca o alternativă la leadership-ul dezastruos al lui Crin Antonescu.

După ce  a făcut campanie pentru candidații PDL la alegerile locale, a așteptat să i se pună pe tavă conducerea PDL-ului, partid din care nu a făcut niciodată parte şi de care nu îl leagă decât cele două luni de prim-ministeriat.

Cum “ungurenii” s-au dovedit a fi prea puțini, în cele din urmă, a decis preluarea unui partid din cimitirul formațiunilor politice, mișcare discutabilă din punct de vedere etic şi politic. Drumul pe scurtătură vine cu riscuri inerente.

Încropirea în grabă a unei echipe, culeasă fără discriminare din tot spectrul politic (y compris UNPR), precede momentul în care propriul rol de partener al reconstrucției dreptei va fi pus la îndoială.

Parte din oamenii adunați la grămadă în PFC sunt foști membri Noua Republică, care la un anumit moment clamau lipsa de principii, contestau conducerea lui Mihail Neamțu și cereau nici mai mult nici mai puțin dizolvarea structurilor de conducere pentru a se cocoța în cele “reformate”.  Observ că și colegii racolați în grabă la vârful PFC de pe la PSD, PRM, UNPR, PDL, sunt urmăriți de astfel de episoade de dizidență de mucava.

Ștefan Pirpiliu a demisionat cu grăbire din PDL pentru a merge cu arme și bagaje la PFC, la o zi după ce ARD lansa un manifest care afirma și nevoia stopării traseismului. Marian Săniuță, ministru de interne PSD, oare s-a convertit la o viziune de dreapta înainte sau după ce Năstase a fost parcat la Jilava?

Adrian Semcu, un apropiat al lui Dinu Patriciu, după ce și-a salvat prietenul de la mazilire în PNL, ce carte o fi citit de-l aduce mai aproape de principii? “Facțiunea Geoană” este și ea prezentă la varful PFC, prin oameni ca Biriș și Bazac (acesta din urmă, ex-PSD, fiind un mândru semnatar de declarații pe la fostul Parchet Național Anticorupție…).

Va cumpăra societatea civilă această echipă ca pe o veritabilă forță de înnoire în politica românească? Sunt sceptic!

Absența unor repere doctrinare solide în documentele PFC este evidentă. Raportarea obsesivă la „centru” (în locul unei poziţionări explicite pe dreapta spectrului politic) face din acest partid locul în care poziția post-ideologică se îmbină în mod sordid cu personaje cel puțin atipice, venite din toate părțile spectrului politic.  Mă îndoiesc că aceasta este soluția așteptată de românii activi.

Forța Civică a pornit cu stângul şi de mână cu stânga. Tolerarea traseismului doctrinar în rândurile propriului partid reprezintă o abatere gravă de la principiile pe bază cărora ar trebui reconstruită clasa politică din România (principiu de altfel asumat și în cadrul ARD odată cu semnarea manifestului comun). Cetăţenii aşteaptă de la partidele de dreapta oameni noi şi integri, cu cariere remarcabile şi soluţii pentru viitorul României. Ce primesc în schimb? Reciclarea unor politicieni marginalizaţi în fostele lor partide.

Pericolul reprezentat de discursul post-ideologic trebuie citit în gama foarte gravă a compromisului. Nu poți să reformezi dreapta cu oameni fără o doctrină de dreapta. Nu poți promite credibil bună-stare, mediu economic concurențial și antreprenorial, meritocrație, stat minimalist, dacă aceste concepte nu se regăsesc în propria organigramă. De ce să nu vorbim și despre transparența financiară a proiectului MRU? Mi-e și teamă să aflu cine a plătit factura de la Sala Polivalentă…

Se vorbeşte adeseori despre intelectualul de anvengură Mihai Răzvan Ungureanu. Dar nu putem să nu ne întrebăm unde sunt textele sale esenţiale despre doctrina dreptei? Care este contribuția teoretică la școala liberalismului, de pildă? Care sunt convingerile intime ale ex-premierului? Cum se raportează la modele clasice, de tipul Thatcher-Reagan-Adenauer?

Se vorbeşte uneori şi despre politicanul Mihai Răzvan Ungureanu. Dar cum te poţi erija în liderul dreptei reunite în condiţiile în care nu ai trecut niciodată testul alegerilor? Dar atunci când, în locul construcției instituționale solide, cultivi imaginea unui salvator unic, deci ideologia unui mesianism anacronic și anti-modern (vezi aparițiile publice de tipul Christos la Rio de Janeiro și comparațiile aberante făcute pe unele bloguri partizane între MRU și Mesia, între apostolii creștinismului și foști miniștri PSD…)

Încerc să sper că aceste critici vor fi văzute ca un semn de îngrijorare și nu ca o declarație de război.

Am asistat, ce-i drept, la o stranie ofensivă a “formatorilor de opinie” din zona ICCD. După declarațiile lui MRU privind lipsa de trecut, prezent și viitor a Noii Republici, duminică 10 septembrie a apărut șantajul explicit.

Noua Republică a decis intrarea în alianța de dreapta cu toate cărțile pe masă și din considerente legate de nevoia de unitate a dreptei în fața spectrului hidos al unei guvernări USL, aducând cu sine criteriile de integritate la care nu va renunța niciodată și o viziune politică adecvată.  Dovadă, comisia de integritate condusă de Monica Macovei este independentă și are drept de veto asupra candidaturilor alianței, o cerință cu care NR a venit la masa negocierilor și care a fost acceptată de toți partenerii.

Pot cere ieșirea NR de la negocieri doar cei care n-au strâns semnături pentru un partid cu adevărat nou, cei care n-au construit organizații fără traseiști, cei care n-au produs documente doctrinare solide și cei care n-au întâlnit blocajele sufocante ale birocrației juridice din România. 

Cu toate obstacolele întâlnite, Noua Republică rămâne singurul demers autentic de înnoire a clasei politice pornind de la firul ierbii. Mai devreme sau mai târziu, în noianul de imagini publice suprapuse, acest lucru va deveni evident.

Postat de 

10/09/2012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s