Noua Republică propune scăderea cotei unice la 12%

Noua Republică propune scăderea de la 16% la 12% a cotei unice. Considerăm că această măsură poate fi extrem de oportună pentru depăşirea crizei şi revenirea pe creştere a economiei româneşti. De asemenea, Noua Republică susţine aplicarea cotei unice în mod uniform şi nediscriminatoriu.

Impozitul pe profit/venit este un levier care prin manipulare influenţează dezvoltarea societăţii în cazul economiilor emergente, din categoria cărora încă facem parte. Un impozit scăzut ar creşte atractivitatea României în faţa investitorilor, ar stimula curajul antreprenorial, ar reduce rolul statului şi ar aduce beneficii pentru dezvoltare durabilă.

Industriile care s-ar bucura primele de reducerea cotei unice ar fi cele profitabile, precum: companiile din domeniul telecomunicaţiilor, petroliştii, companiile care lucrează în infrastructură şi comerţ industrial. Reducerea fiscalităţii ar avantaja însă şi IMM-urile, finanţatorii (bănci şi IFN-uri), constructorii şi dezvoltatorii imobiliari, micii industriaşi, fermele, procesatorii, care sunt astăzi în marea lor majoritate pe pierdere din cauza lipsei finanţării, a TVA-ului ridicat, a taxelor pe muncă, a blocării fondurilor europene şi a nivelului redus al încrederii.

Argumente pentru scăderea cotei unice:

1. Fiscalitatea este un criteriu foarte important pentru alegerea unei ţări ca destinaţie investiţională. Acest lucru este valabil şi pentru investitorii străini, dar şi pentu cei domestici. Taxe scăzute înseamnă profit mai mare. Reducerea fiscalităţii ar fi extrem de benefică pentru România, în condiţiile în care aportul investiţiilor străine este vital pentru ţara noastră din cauza subcapitalizării autohtone şi a lipsei finanţării.

2.  Scăderea cotei unice majorează în egală măsură şi veniturile nete obţinute de către angajaţi. Măsura va fi resimţită mai puţin de angajaţii din mediul privat, pentru că negocierea se face în general pentru salariul net, caz în care, în schimb, va scădea presiunea fiscală asupra angajatorilor. Vor creşte veniturile bugetarilor şi veniturile negociate colectiv. Efectul macroeconomic pozitiv va fi stabilizarea şi creşterea consumului pe termen mediu şi lung, iar pe termen scurt asigurarea împotriva creşterii preţului la alimente şi energie.

3. Scăderea cotei unice ar putea avea un efect pozitiv şi asupra câştigurilor de capital şi din tranzacţii imobiliare, şi anume declararea mai multor astfel de tranzacţii.

4. Măsura constituie un răspuns clar la cele mai importante trei dificultăţi evidenţiate într-un sondaj al Băncii Mondiale privind economia românească: taxe, finanţare şi forţă de muncă.

Măsurile de reducere a fiscalităţii nu ar trebui să se oprească însă la cota unică, ci ar trebui să vizeze şi TVA-ul sau contribuţiile sociale, aflate în acest moment la cote foarte ridicate. TVA-ul este o taxă pe consum. Scăderea acesteia ar duce la creşterea consumului, vitală pentru creşterea economică. De cealaltă parte, contribuţiile sociale devin, prin efectul legii, „taxe pe muncă”. Scăderea lor ar încuraja angajările şi albirea forţei de muncă.

Mediul economic românesc suferă din punct de vedere fiscal şi din cauza TVA-ului şi a contribuţiilor sociale, aflate la un nivel foarte ridicat. Mărimea acestora afectează consumul, deci producţia/vânzările, cu efecte negative asupra nivelului de trai. De asemenea, cotele ridicate la care se află diminuează încrederea pieţelor în economia românească.

Scăderea fiscalităţii ar trebui operată după un calendar previzibil şi numai după corecţii semnificative ale cheltuielilor bugetare. Mai exact, vorbim despre un calendar de 1 an şi acoperirea a 50% din impactul scăderii veniturilor fiscale la buget prin reducerea cheltuielilor publice.

Veniturile bugetare din TVA, contribuţii şi impozit pe profit reprezintă top 3 al celor mai importante surse de venit la buget: TVA – 8,7 % din PIB; contribuţii sociale – 9,2% din PIB; impozit pe profit, salarii, venit şi câştiguri din capital (“cota unică” în mare parte) – 5,5% din PIB. În termeni absoluţi, scăderea de la 16% la 12% a cotei unice transferă o reducere neajustată brută a veniturilor bugetare de 7,5 mld RON (1,4% din PIB). Reducerea cotei unice poate părea nesustenabilă, dar nu şi dacă este acompaniată de reducerea cheltuielilor publice şi creşterea veniturilor bugetare, prin lărgirea bazei de impozitare/autoconformare, reducerea evaziunii şi creşterea veniturilor nefiscale (administrarea profitabilă a averii statului).

De asemenea, reducerea fiscalităţii ar putea aduce – în actuala arhitectură bugetară – o majorare a deficitului de aproape 5%, în varianta cotă unică 12%, TVA diferenţiat (cotă de bază 20%), contribuţii reduse la angajator cu 3%. Acest deficit poate părea greu finanţabil pe termen scurt, dar nu şi pe termen lung, datorită creşterii consumului, a investiţiilor, a locurilor de muncă etc (practic creşterea bazei de impozitare).

Tăierile de taxe vor fi negociate cu partenerii financiari şi politici externi ai României, în primul rând cu FMI şi CE. Credibilitatea şi stabilitatea politică, împreună cu o strategie clară vor convinge instituţiile financiare internaţionale şi partenerii României de fiabilitatea unui plan general şi detaliat de reducere a fiscalităţii. Această reducere stă la baza însănătoşirii economiei româneşti şi reprezintă un gest politic şi administrativ responsabil pentru România de mâine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s