Reforma Dezvoltării Regionale

postat de 

10/09/2012

I. Starea actuală

Cu o absorbţie efectivă de 21,1% la sfârşitul lunii august 2012, Programul Operaţional Regional pare a fi cel mai performant dintre toate programele operaţionale (care au grade de absorbţie pe o scară ce variază între 6,14 % – POS MEDIU şi 17,23 % – PO DCA).

În ciuda acestui succes relativ în privinţa utilizării finanţărilor nerambursabile, nu se poate afirma însă că politica de dezvoltare regională din România este un caz de succes în cadrul Uniunii Europene şi că ţintele strategice ale dezvoltării regionale pentru perioada 2007-2013 privind reducerea disparităţilor, creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri, sprijinirea infrastructurilor locale/regionale şi creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane au şanse să fie realizate în întregime.

Diagnoza de mai jos se referă exclusiv la funcţionarea dezvoltării regionale în cadrul actualului design instituţional, discuţia despre oportunitatea unei reforme administrativ teritoriale cu implicaţii pentru dezvoltarea regională fiind suspendată deocamdată în acest context.

„Locuri înguste”/disfuncţionalităţi ale actualului sistem:

1. Programare

  • Obiectivele naţionale din cadrul POR nu au reflectat rezultatele exerciţiilor de programare la nivel regional (aşa cum s-au reflectat în cadrul Planurilor de Dezvoltare Regională). Abordarea prevalentă este una top-down, în plus PDR în forma actuală are un caracter general – nu există plan de acţiuni.
  • Modificările frecvente ale domeniilor de intervenţie realizate au afectat capacitatea beneficiarilor de a pregăti proiecte eligibile care să fie depuse imediat după lansarea programului.
  • Programarea pentru perioada 2014-2020 este mult întârziată în momentul de faţă, probabil şi din cauza amânării/(ne) asumării la nivel politic a problemei reformei admnistrativ-teritoriale. Riscul este o pregătire superficială a programării pentru perioada 2014-2020, cu toate consecinţele negative de rigoare în ceea ce priveşte calitatea politicii de dezvoltare regionale din România în această perioadă. Dincolo de problema schimbării designului instituţional, ar trebui făcute eforturi în vederea corelării şi adaptării pro-active a exerciţiilor de programare din România cu noile abordări din cadrul Agendei 2020.
  • Nu există mecanisme de prioritizare şi de selectare a proiectelor strategice. Principiul „primul venit, primul servit” este contraproductiv pentru capacitatea finanţărilor prin POR de a avea un impact semnificativ asupra mediului economico-social la nivel regional. După desfiinţarea Comitetelor Regionale de Evaluare Strategică şi Corelare nu a mai existat nicio posibilitate de a prioritiza proiectele în funcţie de nevoile regionale.
  • Nivelul de pregătire scăzut al beneficiarilor pentru accesarea finanţărilor (strategii de dezvoltare locală puţine, dintre aceste multe cu caracter pur formal, lipsa de interes pentru procesul de consultare regională).

2. Implementare, evaluare, monitorizare

  • Neasumarea Planurilor de Dezvoltare Regională de către autorităţi.
  • Un anume grad de incoerenţă şi impredicibilitate administrativă la nivelul AM-POR (modificările frecvente ale ghidurilor, necorelări între prevederile ghidurilor şi ordinele de cheltuieli eligibile).
  • Centralizarea excesivă şi dublarea unor procese, fapt care a dus, împreună cu alţi factori, la întârzierile înregistrate în evaluarea, selecţia şi contractarea proiectelor (astfel că pentru o perioadă medie de aprox. 270 zile pentru circuitul documentaţiei unui proiect, jumătate din această perioadă documentaţia a fost la Autoritatea de Management).
  • Fluxul financiar greoi dinspre MDRT/Ministerul de Finanţe către ADR-uri, întârzierea alocărilor financiare prin contractele de Asistenţă Tehnică.
  • Lipsa unei evaluări strategice regionale a proiectelor depuse.

II. Viziunea pentru domeniu

Sistemul dezvoltării regionale din România va avea un design instituţional funcţional care-i va permite să contribuie la reducerea disparităţilor din ţară şi la micşorarea decalajelor faţă de celelelate State Membre ale UE prin realizarea de intervenţii la nivel regional şi local care vor contribui la creşterea competitivităţii per ansamblu a economiei româneşti şi la consolidarea unui mediu social.

În acest sens, dezvoltarea regională va contribui la coagularea mai multor „motoare” ale dezvoltării pe teritoriul României, în jurul principalelor aglomerării urbane şi prin identificarea şi potenţarea într-un mod inteligent a avantajelor comparative şi competitive din fiecare dintre regiunile ţării. Sistemul dezvoltării regionale trebuie să reuşească nu numai să atragă toate fondurile nerambursabile relevante, dar să şi conducă la o capacitatea crescândă de a identifica şi mobiliza într-un mod inteligent resursele existente la nivel local şi regional în România, inclusiv prin dezvoltarea capacităţilor de „policy-making” la nivel regional  şi local.

Dezvoltarea regională va fi unul din pilonii principali pentru tranziţia structurală în România către structuri de generare a dezvoltării economice inteligente, integrate şi sustenabile, în sinergie cu paradigma propusă de Agenda Europa 2020.

Problema fundamentală care însă va trebui tranşată la nivel politic, dincolo de cadrul strict al politicii de dezvoltare regională, dar cu implicaţii fundamentale pentru aceasta, este dacă sistemul actual de împărţire administrativ-teritorială a ţării şi mecanismele instituţionale existente în domeniul dezvoltării regionale trebuie schimbate radical sau, dimpotrivă, trebuie efectuate schimbări graduale şi optimizări ale actualului sistem. Ca abordare principială trebuie remarcat că, până la un punct, dezvoltarea regională şi reforma administrativ teritorială pot fi decuplate şi că consolidarea unor capabilităţi de susţinere a dezvoltării la nivel regional plecând de la instituţiile existente, fără a necesita nici schimbarea configuraţiei regiunilor existente şi nici renunţarea la nivelul judeţean (NUTS III), prin redistribuţia unor competenţe şi atribuţii strict economice către nivelul regional.

III. Ţintele specifice

Creşterea competitivităţii la nivel regional prin realizarea şi implementarea unor strategii de specializare inteligentă, capabile să pună în valoare resursele existente şi să mobilizeze potenţialul de cercetare-dezvoltare-inovare existente pe teritoriul României

Realizarea unei dezvoltări urbane integrate şi inteligente, plecând de la polii de dezvoltare urbană şi de la polii emergenţi de competitivitate economică din România.

Generarea unor modele de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţilor, prin crearea unor mecanisme de policy making „de jos în sus”, consolidarea capacităţilor de guvernanţă la nivel regional/local regional (inclusiv în ceea ce priveşte stimularea inovării).

Realizarea unor investiţii teritoriale integrate, bazate pe coordonare inter-sectorială la nivel regional şi sub-regional.

IV. Măsurile de politică publică

  • Realizarea unei programări reale şi comprehensive, care să fie condusă de o logică de „sus în jos” şi să fie coordonate cu celelalte exerciţii de planificare strategică din cadrul programului de guvernare. Programarea trebuie să rezulte în opt Programe Operaţionale care să reflecte nevoile şi priorităţile fiecărei regiuni de dezvoltare.
  • Optimizarea actualului design instituţional, cu înlăturarea problemelor care au afectat performanţa acestuia (de exemplu, eliminarea suprapunerilor de atribuţii, flexibilizare, crearea din timp a unui portofoliu de proiecte mature etc).
  • Realizarea unor structuri regionale responsabile pentru elaborarea de strategii de cercetare şi inovare pentru specializare inteligentă la nivel regional, conectarea potenţialilor beneficiari la platforma S3 (smart specialisation strategy).
  • Realizarea unor structuri de consultare (eventual şi coordonare) la nivel regional, care să dea un plus de coerenţă intervenţiilor realizate prin diferite politici publice (învăţământ, investiţii, etc) care au impact asupra dezvoltării regionale.
  • Înfiinţarea unor grupuri de acţiune locală structurate după logica triple-helix (întreprinderi-universităţi-autorităţi/societate civilă).
  • Identificarea timpurie a centrelor urbane din România care pot fi incluse în rândul celor 300 de oraşe din Platforma de Dezvoltare Urbană realizată de Comisia Europeană.
  • Pregătirea unor strategii integrate de investiţii, centrate pe polii de dezvoltare urbană din România.
  • Crearea de instrumente financiare capabile să susţină dezvoltarea regională. Activarea şi operaţionalizarea deplină a Fondului de Dezvoltare Regională în acest context.

În funcţie de domeniu, nu toate ţintele generale vor putea avea alocate măsuri de politică publică; la fel, nu fiecare clasă de măsuri va putea avea reprezentanţi; elaboratele trebuie adaptate la fiecare domeniu în parte.

Reforma Dezvoltării Regionale face parte din propunerile Partidului Noua Republică pentru Programul de Guvernare 2012 – 2016 al Alianţei România Dreaptă.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s