“Vă rog să-mi acordaţi, domnişoară, dansu-acesta”

Postat de 

12/09/2012

Un jurnalist, cred eu, trebuie să servească interesul cetăţeanului. Fie că-l informează, fie că-l formează. Şi trebuie să servească interesul cetăţeanului din spaţiul şi timpul în care scrie. În consecinţă, în România lui 2012, un politician nu are dreptul să deschidă gura decât după ce a furat şi a minţit suficient. Ce cozmâncianism sinistru. Nu m-am gândit niciodată la acest interes al cetățeanului.

Documentarea este pierdere de vreme, probabil. Doar ziariştii slabi sau fără multe războaie purtate se documentează. Analiza faptelor şi a vorbelor e ridicolă, în schimb psihanaliza… Psihanaliza, da! Asta face un mare ziarist.

Jurnalista noastră ştie ce se află în mintea şi în inima ta când vorbeşti sau faci ceva şi, bineînţeles, știe că acolo se află altceva decât ce ai spus sau ce ai făcut. Idei? Irelevant. Nu e de interes public. Viziune? Hai să fim serioşi. Poziţionări? Las’, că ştim noi. Mai mult decât atât, discrepanţa între ce gândeşti şi ce faci, între ce simţi şi ce spui trebuie să fie și să fie mare. Din două motive. Unu, pentru că toţi o practică, asta e sigur, știu Eu. Şi doi, pentru că altfel, cum ar putea o mare jurnalistă să fie psihanalist? Cum ar putea ea să transmită, aievea, din mintea şi din sufletul cuiva? Cuiva anume, nu oricui. Ea e acolo, Ea nu ghiceşte, Ea ştie. Şi, mai ales, Ea nu greşeşte niciodată.

Cu oamenii am rezolvat, talentul uluitor de psihanalist rezolvă toate problemele irelevante despre care aş putea decide eu însămi, inventatoarea deontologiei, că sunt de interes public. Dar ce facem cu non-oamenii? Cu partidele, de exemplu. Idei, programe, politici? Nu, frate! Păi, dacă am avea aşa ceva, atunci am avea şi autori. Care autori? Gașca aia de îndoctrinați? (apropo, a dispărut referirea la gașcă, fără a marca editarea ulterioară, cum ne obișnuise onor organul). Stai aşa, ce-i cu numele ăsta pompos la un partid aşa de mic? Eu însămi nu mi-am permis ţinte înalte, aşa deodată. Ar fi trebuit să se numească “Tentativa de Micuţă Republică”, să mai crească, apoi să-şi zică “Republica Medie”, hehe, până la Noua Republică…

Trebuie să recunosc că există şi insule de documentare în această vrie psihanalitică. Una dintre ele, zdrobitoare: “Ce credeţi, de pildă, că făcea exact acum un an? Posta pe blogul personal un fel de interviuri realizate personal cu mai marii zilei.” Atenţie, realizate personal!!! No shit, Sherlock!?

Aşa se naşte ciutaca cu barbă a jurnalismului românesc. Ce blestem pe ţara asta să ne facă politica, educaţia sau agenda toţi haioşii ăştia? Ridicola funie de usturoi este încă bună. Asta, dacă nu vezi castroane cu mujdei.

Eu aş reclama-o la OPC pe haioasa jurnalistă. Dar nu ştiu dacă experienţa îmi dă dreptul să-i iau pe alţii la rost.

Udar Abjuc

P.S. Fără nicio legătură, dar cu drag,

“Hai, nu faceți pe modesta,

Dacă vrei, ‘mi-nchei și vesta”

http://www.youtube.com/watch?v=ZQmMvzZngUg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s