Valsul Schengen IV: Punct și de la capăt…

Postat de 

20/09/2012

Anularea consiliului JAI de la sfârșitul acestei săptămâni scufundă șansele de a adera pe etape la Spațiul Schengen ale României și Bulgariei începând cu acest an. Se confirmă astfel costurile ridicate  pe plan extern ale crizei politice. Instabilitatea instituțională și regimul politic fracturat și polarizat al României au confirmat temerile opozanților extinderii Spațiului Schengen. Calendarul posibilei aderări este mutat în 2013, păstrându-se în linii mari aceeași formulă de aderare: integrarea într-o primă fază cu spațiul aerian și naval, urmată de aderarea cu granițele terestre. Aderarea rămâne în continuare condiționată de rapoartele MCV, cel din decembrie fiind crucial pentru perspectivele de aderare ale celor două state sud-est europene.

Cât de mare a fost eșecul?

Judecată la rece, aderarea la Spațiul Schengen nu poate fi considerată un eșec major de politică externă. În primul rând nu este per se un subiect de politică externă – are o serie întreagă de ramificații interne serioase. Este un eșec de politică europeană, dar nu unul extrem de grav. A devenit un subiect major de politică internă pentru că a fost asumat drept obiectiv de guvernare de către PDL și pus pe agenda de politică externă de Traian Băsescu. Tema aderării la Spațiul Schengen a căpătat și conotații electorale deoarece oferă „beneficii palpabile” ale politicii externe publicului. Poate fi considerat un eșec major din punct de vedere al prestigiului statului – au fost investite resurse mari în securizare frontierelor și rezultatul a fost negativ – și al modului în care se percep și sunt percepuți românii în raport cu ceilalți cetățeni europeni.

Cum a fost posibil?

În primul rând subestimarea contextului european dominat de fenomenul de enlargement fatigue și dorința statelor membre de a controla procesul de extindere a Uniunii. Criza economică și financiară din 2008 a crescut reticența statelor deja membre ale Spațiului Schengen de a-l lărgi pentru a nu spori numărul de imigranți și persoane asistate. Faptul că România a devenit în ultimii 20 de ani o sursă de migrație nu a ajutat deloc perspectivele de aderare la Spațiul Schengen. Aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen s-a suprapus și cu reformarea acestuia, ceea ce a complicat întregul demers.

România, în ciuda evaluărilor tehnice pozitive, nu a convins că poate securiza eficient și coerent granițele europene. Pe de o parte a existat teama că românii și bulgarii nu vor putea gestiona afluxul de imigranți care vin pe ruta Turcia-Grecia și pătrund în spațiul european, pe de altă parte lipsa de progres evident și ireversibil în domeniul combaterii corupției, a crimei organizate sau a reformării justiției. Raziile de la vămile din România de la începutul lui 2011 au dovedit că în ciuda sistemelor de supraveghere sofisticate, omul din spatele pupitrului este veriga slabă. Este drept era „taxat” doar transportul de marfă de contrabandă (țigări, alcool), iar traficul ilicit de persoane nu era permis – ceea ce dovedeșe existența un sistem de extragere de beneficii frauduloase cinic și sofisticat. Nici acum nu a fost stabilit cine era de fapt destinatarul final al fondurilor – Regina – dar o bună parte din acești bani alimentau cufere de partid.

Oportunismul unor partide sau lideri europeni a jucat de asemenea un rol important. Cazul Franței și al Olandei sunt cele mai cunoscute. Fostul președinte francez a exploatat cinic tema infracționalității romilor în scop electoral, iar partidul lui Geerd Wilders din Olanda și-a utilizat cu succes potențialul de șantaj la nivelul coaliției de guvernare de la Haga pentru a bloca aderarea României și Bulgariei.

Totuși responsabilitatea internă trebuie pusă într-un context extern mai larg – România alături de Bulgaria au avut de suferit din cauza Greciei, care a gestionat prost problema migrației.

Cine a fost responsabil?

Responsabilitatea politică la nivel intern pentru acest eșec se împarte în mod egal între PDL și USL. Guvernările Boc nu au reușit să convingă statele UE că România poate fi un membru responsabil al Spațiului Schengen. Este drept că tot sub guvernarea PDL a fost obținut compromisul aderării pe etape la Schengen – dar acest efort nu ar fi fost necesar dacă strategia de aderare ar fi fost adecvată în primul rând. În plus trenarea reformei justiției, lipsa unui angajament solid pentru combaterea corupției și lipsa unei reforme a administrației publice au afectat negativ șansele aderării. Bineînțele există circumstanțele atenuante ale unui context european nefericit și a opoziției neașteptate a Franței, Olandei și Finlandei. Merită remarcat efortul de relansare a aderării cu ajutorul Germaniei și compromisul aderării pe etape.

USL împarte cu PDL responsabilitatea eșecului aderării la Spațiul Schengen datorită modului cum a gestionat criza politică generată de suspendarea președintelui. Această criza politică a vulnerabilizat instituțiile statului și a pus sub semnul întrebării independența justiției. Bineînțeles că USL a contracarat aceste acuzații, susținând că PDL a dezinformat la Bruxelles – dar aceste lucruri deja numai contează.

Perspective:

În momentul de față doza de neîncredere în abilitățile instituționale ale României este foarte mare la nivel European. Criza politică din vară a arătat hibele sistemului politic și fragilitatea reformelor democratice realizate în România. Decisiv pentru cursul aderării la Schengen va fi raportul MCV din decembrie – iar șansele ca acesta să fie pozitiv sunt incerte. Modul în care vor fi numiți șeful DNA și Procuroru General va influența raportul – iar până acum Ministerul Justiție nu dă semne că respectă cerințele impuse de Comisia Europeană. Chiar dacă în Franța a avut loc o alternanță la guvernare, problema romilor nu a dispărut de pe agenda bilaterală,iar actualul guvern român condus de Victor Ponta pare să nu trateze problema serios. În Olanda Mark Rutte va conduce se pare un nou guvern, fără partidul lui Geert Wilders, dar neîncrederea Hagăi în capacitatea României și a Bulgariei de a gestiona granițele de est ale Uniunii se menține. Orizontul de aderare la Spațiul Schengen se mută spre perioada 2013-2015.

Articol preluat de pe CivitasPolitics.org

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s