Victoraș “le formidable” și Mașinuța Guvernării

 

Postat de 

22/11/2012

 

…între Jucăria Veto și Cartea de Colorat a Constituției!

Vi s-a părut vreodată că Victor-Viorel Ponta ar fi un copil obraznic și mofturos? Ați crezut cumva că nu-i un bărbat de stat, nici de om acțiune? Ați auzit de la alții că Victoraș ar fi doar un tip guraliv și incontinent? Că istețimea, la el, se confundă cu obrăznicia? Că mintea i-ar fi rămas crudă, necoaptă și simplă?

Acestea sunt crase răutăți, exagerări și calomnii electorale.

Victoraș “le formidable” e un băiat mare și deștept! A luptat cu dictatura în Piața Universității, a obținut titluri de mare om de știință (doctoratul la București ori masteratul la Catania). Victoraș e un tânăr de perspectivă.

Acum vreo zece ani, e adevărat, Victoraș privea clădirea Guvernului ca pe o mașinuță dotată cu un singur scaun (Premierul), mare și colorat, un singur volan (Monitorul Oficial), un singur claxon (trustul Intact) și o singură frână (Constituția).

Astăzi, după șase luni de pilotat, frâna îl cam deranjează. Cumpărând pe datorii combustibil de la FMI, Victoraș vrea să-și plimbe mai ușor mașinuța pe artera incompatibilităților, în piața muncii la negru, în scuarul conflictelor de interese, la spălătoria hainelor de turnător, la Rahova cu pachețelul pentru Dom Profesor, ori pe la casa de privatizări ieftine și frauduloase (ICA).

Dacă e flancat de rivali, Viorel (sau Victoraș) face viraje cu poză, aruncă panglici colorate despre repornirea programelor europene și comandă confetti pentru 1 Decembrie. E dreptul său, până la urmă!

Da, e adevărat: acolo unde Ministrul Orban vorbește în șoaptă ca să nu plângă copilul de supărare, prietenii lui Viorel țipă în gura mare despre repornirea marilor combinate. Ei se gândesc la popor, așa cum a făcut-o Ion Iliescu în 1990, 1991 și toți anii următori.

Auzind o discuție despre magazinul de jucării de la Bruxelles, Victor Ponta a râvnit la marele cadou: Dreptul de Veto!

Tata Felix n-a putut să-i cumpere jucărioara și i-a spus că un Nenea mare și rău se supară dacă Veto coboară de pe raft. Viorel a scos limba la Nenea mare și rău, a plâns isteric, a chemat gazeta de perete, s-a tăvalit pe jos în fața reporterilor și și-a pus în gând să se răzbune pe Nenea atunci când și el va fi mare.

Ieri, de la Jucăria Veto din Bruxelles, Viorel s-a întors la necazul lui bucureștean: Frâna numită Constituție. S-a dus la mecanicii Șova Dănuț și Alinuța Gorghiu să afle cum pot scăpa de semnalizări, frâne și alte constrângeri pentru Mașinuța guvernării.

În Constituția lui Viorel, Șova și Alina scrie că locatarul de la Cotroceni se transferă în Palatul Parlamentului. Intrarea Leu va fi înlocuită cu Intrarea Iepure. Un Președinte fricos, care să știe de frica lui Tata Felix. Frâna va funcționa așa încât Autostrada Suspendată a Domnului Oprescu va trece direct prin bucătăria Curții Constituționale (transformată în Restaurantul Parlamentarilor).

Doamnele de la Curte meritau o pedeapsă pentru că, astă vară, urâtele, i-au turnat sirop amar pe gât și i-au făcut lui Domnu Crin o injecție dureroasă.

Victoraș, să ai grijă de ceilalți copilași!http://www.nouarepublica.ro/victoras-le-formidable-si-masinuta-guvernarii/

Anunțuri

Şapte motive pentru un mandat de parlamentar

21/10/2012
Valeriu Todiraşcu, 43 de ani, Manager în sisteme economice
Candidat pentru Senat în colegiul 12 din Bucureşti
Cartierele Militari – Crângași – Giuleşti

1. În ultimii douăzeci de ani am creat şi implementat sisteme economice performante destinate domeniului medical din România. Am obţinut succese pe piaţa privată, dar nu am reuşit să împart beneficiile cu sectorul public de Sănătate, în favoarea pacienţilor şi a asiguraţilor. Principalele motive suntincompetenţa şi lipsa de integritate a funcţionarilor din sistemul sanitar. Pentru a depăşi aceste realităţi este necesară o schimbare de la vârf, respectiv din Parlament, acolo unde pot fi înlocuite legile. Altfel, sistemul public de sănătate va continua să fie ineficient, corupt şi risipitor, iar în Sănătate falimentul se măsoară în zeci de mii de decedaţi anual. În Sănătate, “Furatul ucide!” Dacă voi fi parlamentar, voi susţine implementarea în domeniul public a sistemelor economice validate pe piaţa privată.

2. În ultimii zece ani, după încercări repetate, am depus la Preşedinţie, Parlament, Guvern, MS şi CNAS unproiect de eficientizare a costurilor în sistemul public de sănătate prin care se puteau economisi 43 milioane de EURO anual. De exemplu, pentru analiza de laborator “TSH”, MS și CNAS puteau plăti din banii asiguraților un cost total de 7 lei/test, faţă de 70 lei/test cât se plăteşte acum. Acest fenomen este numit de unii subfinanţare, de alţii risipă, dar eu îl numesc furt din banii asiguraţilor. Cu proiectul propus am fost în audienţă şi la ministrul Sănătăţii, unde un funcţionar de rang înalt m-a întrebat: “Cât doriţi pentru acest proiect şi ce interes personal aveţi când faceţi aceste propuneri?”. Am răspuns: “Acest proiect are valoarea de 43 milioane de EURO anual şi de vreo 5 ani îl propun gratis oricui doreşte să-l aplice. Interesul meu este unul singur: banii asiguraţilor să fie cheltuiţi corect”. Demersurile mele nu au fost însă luate în considerare de autorităţi pentru că ar fi diminuat avantajele corupţilor din Sănătate. Dacă voi fi parlamentar, voi promova proiecte eficiente din punct de vedere economic pentru cheltuirea corectă a banilor asiguraţilor din Sănătate.

3. În ultimii trei ani am declanşat trei procese în instanţă solicitând anularea unor acte emise de MS şi CNAS care accentuează corupţia şi risipa din Sănătate. Am descoperit că judecătorul nu poate să-mi dea dreptate pentru că Legea pe care o aplică el a fost gândită în avatajul grupurilor de interese, şi nu în beneficiul contribuabililor. Dacă voi fi parlamentar, voi sprijini doar iniţiativele legislative care respectă interesele cetăţeanului.

4. În ultimii doi ani am depus trei proiecte de Lege la Parlament pentru introducerea standardelor de cost în Sănătate, pentru modificarea Legii Ordinului biologilor şi pentru modificarea Codului Fiscal. Niciunul dintre aceste proiecte de lege nu a fost aprobat în Parlament pentru că perturbau interesele funcţionarilor din sistemul public. Dacă voi fi parlamentar, voi promova Legi în beneficiul plătitorilor de taxe şi impozite, şi nu al celor care administrează taxele şi impozitele.

5. În ultimul an m-am implicat în politică din revoltă. M-am săturat să suport lipsa de integritate a clasei politice şi a funcţionarilor publici. Sunt un om integru şi am aplicat acest principiu în tot ceea ce am făcut în viaţă, chiar şi atunci când inspectorii veniţi în control financiar încercau să negocieze obţinerea unei mite. Niciodată nu le-am oferit nimic, iar la întrebarea lor, “Ce valoare a amenzii trecem în procesul verbal, D-le Todiraşcu?”, primeau de la mine un singur răspuns: “Conform Legii, bineînţeles!”. Din acest motiv îmi pot permite să spun lucrurilor pe nume, fără să fiu santajabil în vreun fel. Am emis două proiecte de reformă a Fondurilor Publice şi de reformă a Sănătăţii care vor putea pune capăt hemarogiei banilor publici. Dacă voi fi parlamentar, voi sprijini aplicarea criteriilor de integritate în toate domeniile vieţii publice.

6. Sunt un om responsabil, conduc de 20 de ani un grup de firme cu peste 60 de angajaţi, ştiu să-mi asum responsabilităţi dificile, să plătesc la zi salariile şi impozitele, motiv pentru care mă bucur de încrederea băncilor şi a partenerilor externi. Contractele cu statul ocupă o pondere de sub 10% din cifra de afaceri a companiilor pe care le conduc. Dacă voi fi parlamentar, voi sprijini dezvoltarea mediului antreprenorial şi atragerea de investiţii străine.

7. Obiectivul meu principal în politică este creşterea nivelului de trai al românilor. Adoptarea proiectului meu de reformă a fondurilor publice ar putea genera venituri suplimentare pentru România de zeci de miliarde de EURO anual (mai multe detalii aici: http://www.tody.ro/document/Pact-Anticoruptie-power-point). Principala cauză a sărăciei actuale din România este corupţia sub toate formele pe care le îmbracă. Dacă voi fi parlamentar, voi sprijini eliminarea corupţiei electorale prin introducerea votului electronic şi a monitorizării video în secţiile de votare, eliminarea corupţiei politice prin limitarea imunităţilor parlamentare și eliminarea corupţiei guvernamentale prin adoptarea unor reguli de alocare şi cheltuire a fondurilor publice în conformitate cu normelor europene.

Facem ordine şi banii vor veni!

 

http://www.nouarepublica.ro/sapte-motive-pentru-un-mandat-de-parlamentar/

Îl puteţi susţine pe Valeriu Todiraşcu pe pagina sa de facebook http://www.facebook.com/VTodirascu?fref=ts

Criza oferă şi oportunităţi, nu-i aşa?

 

Postat de

| 15/11/2012

Faptul că în condiţii de stres economic mersul ideilor are o cu totul altă desfăşurare este bine documentat. Marea Criză din 1929-1933 a făcut posibilă în Statele Unite acceptarea propunerilor cu iz socialist concretizate în programul New Deal al preşedintelui Roosevelt. În lumea de după 11 septembrie 2001 oamenii au fost mult mai dispuşi să accepte limitarea libertăţilor individuale pentru evitarea unui probabil rău şi mai mare. Instabilitatea (fie ea economică sau politică) oferă terenul fertil pentru unele acţiuni care altfel ar fi fost nepopulare şi politic indezirabile. Avem sub ochii noştri în plină desfăşurare un nou conflict al ideologiilor pus în mişcare de criza economică globală.

Cine ar putea trage foloase de pe urma prăbuşirii activităţii economice?

Să vedem care au fost câştigătorii de până acum. Rahm Emanuel, şeful administraţiei prezidenţiale americane, a fost cel care a caracterizat criza economică drept “o mare oportunitate pentru noi.” El a făcut declaraţia: “Nu vrem ca o criză serioasă să se risipească. Şi această criză este o mare oportunitate pentru noi să facem lucruri pe care altfel nu le puteam face.” Şi oportunităţile s-au materializat. Acţiunile de aşa-numită stimulare a economiei au condus la naţionalizări în industria financiară, energetică şi a asigurării sănătăţii. Consecinţele pe termen lung asupra performanţei unui mediu economic în care statele intervin puternic sunt catastrofale. Agenţii economici privaţi iau în calcul toate informaţiile disponibile atunci când iau decizii. Dacă statul a intervenit acum, e probabil să o facă şi în viitor, îşi vor spune ei. Riscul global creşte. Ironia este că acţiunile guvernamentale orientate către reducerea riscului fac să crească riscul unor erori antreprenoriale în viitor.

Atunci când guvernele salvează firme private de la faliment nu au de suferit doar mediul economic şi bunăstarea noastră viitoare. Libertatea oamenilor de a-şi formula şi urma propriile planuri este înlocuită cu obligaţia ascultării unor decizii politice. Iar ca noi toţi, şi politicienii sunt interesaţi de propria lor bunăstare. Beneficiarii direcţi ai banilor de la stat sunt de cele mai multe ori cei care au la îndemână pârghii cu care îi pot ajuta pe politicienii să fie (re)aleşi. Doar cei optimişti sau nepricepuţi pot crede că intervenţia este făcută cu gândul la probabilitatea ca ea să genereze cele mai mari câştiguri de producţie în viitor. Concluzia este, dureros, aceeaşi: intervenţiile, deşi frumos împachetate, ne fac mai săraci pe termen lung.

În România am asistat la puţine dezbateri publice autentice de politică economică – dar tot e mai bine decât nimic. De exemplu, a fost pusă în discuţie eficienţa administraţiei publice în furnizarea unor servicii. Scăderea încasărilor la bugetul statului face necesară diminuarea personalului bugetar. Raţiunea de a fi a unor întregi agenţii ale statului a fost pusă la îndoială. Logica funcţionarii organizaţiilor statului duce la creşteri de personal oricând acest lucru este posibil, indiferent dacă noii angajaţi sunt necesari sau nu. Creşterea economică, cu creşterea veniturilor la buget şi cu optimism pe pieţe, sunt doar împrejurări favorabile dinamicii personalului bugetar. Criza face doar ca acest aspect să vină acut în atenţia publică şi înlesneşte corecţiile necesare. Responsabilitatea pentru că unii angajaţi ai statului se vor trezi în plină criză fără locuri de muncă revine însă acelor şefi de agenţii care şi-au crescut personalul chiar dacă nu era nevoie, precum şi politicienilor însărcinaţi cu supravegherea politică a funcţionării respectivelor agenţii.

Suportul ideologic al restrângerii activităţii şi personalului din administraţia publică nu ar trebui însă să fie unul conjunctural. Urmărirea eficienţei economice cere ca activitatea de reglementare a statului să fie permanent sub lupă, nu doar în condiţii de criză.

Profil de candidat: Mihail Ştefănescu (Senat, Colegiul 2, Brăila)

 

Postat de

| 12/11/2012

Mihail Ştefănescu se recomandă ca fiu al Brăilei. Rareori mai avem timp să ne gândim că împărţim cu ceilalţi un spaţiu specific, cu o anumită culoare şi indentitate. De altfel, sentimentul că aparţinem unei comunităţi e mai degrabă absent, încât spontaneitatea cu care Mihail Ştefănescu se recunoaşte fiu al Brăilei, pentru mine, o citadină care a dezvoltat anxietăţile şi timidităţile oricărui tânăr asfixiat de betoane, este prilej de mirare.

Îl găsesc pe Mihail Ştefănescu afin străzilor cu case vechi din Brăila, care au rezistat stihiei comuniste, dar ferite cumva şi de spiritul improvizaţiei începutului de tranziţie sau de învecinarea agresivă a construcţiilor postmoderne asimetrice, neprietenoase. Născut şi crescut pe str. Orientului, în apropierea Dunării, într-o casă în care locuiau alături români şi greci, Mihail absoarbe reflexele cosmopolite ale oraşului-port. Nu mă îndoiesc că ceva din verva şi fermentul vechilor comercianţi brăileni, pentru care ”cuvântul dat ţinea loc de contract semnat şi parafat”, îi animă personalitatea.

Mihail provine dintr-o familie modestă, părinţii săi reuşind să aibă meserii onorabile în ciuda faptului că originea ”nesănătoasă” (bunici chiaburi) nu le-a permis să urmeze o facultate.

După ce termină Liceul Industrial de Construcţii Maşini – secţia Construcţii Nave – din Brăila, se înscrie la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare, Bucureşti. Pasionat de muzică, frecventează celebrul bar Lăptăria lui Enache şi se regăseşte printre apropiaţii lui  Johnny Răducanu cu care împărtăşeşte poveşti şi amintiri despre Brăila. Un timp, pasiunea lui Mihail pentru muzică se manifestă şi direct, ca toboşar al trupei studenţeşti de rock Torent.

În 1994 dă curs neastâmpărului antreprenorial şi îşi dezvoltă propriile afaceri în domeniul construcţiilor metalice şi al amenajărilor piscicole. Instinctiv, dar şi reflectând experienţa punerii pe picioare a unei afaceri, Mihail Stefănescu este un om de dreapta. Însă, înainte de toate, consideră că valorile dreptei ţin de verticalitatea omului. E nedemn să minţi, să furi, să te faci că munceşti, să aştepţi întotdeauna ca altcineva (statul) să-ţi rezolve problemele şi să-ţi vinzi votul pentru o sticlă de ulei şi un pachet de făină. Munca îţi redă demnitatea. fiind cel mai sigur mod de a ieşi din sărăcie.

Ca antreprenor înţelege necesitatea degajării unui mediu de afaceri cât mai atractiv, prin măsuri de relaxare fiscală (reducerea graduală a CAS şi a TVA-ului) şi diminuare a birocraţiei. Reglementarea excesivă şi suprataxarea sunt de fapt semnele unui stat slab, neputinicios în a reduce corupţia, risipa şi incompetenţa, şi care îşi acoperă deficitul de bani şi de autoritate printr-o ingerinţă crescută pe piaţa privată.

Având şi expertiză în domeniul agriculturii, Mihail Ştefănescu propune un program de continuarea a modernizării agriculturii prin creşterea investiţiilor în sisteme de irigaţii care beneficiază de un randament ridicat şi un consum minim de energie, susţinerea utilizării energiei alternative, proiectarea şi executarea unor scheme de irigare folosindu-se metodele de udare prin brazde şi picurare, reabilitarea infrastructurii rurale, în primul rând de transporturi, toate completate de facilităţi fiscale şi oportunităţi care să reducă exodul din mediul rural şi să-i stimuleze pe cei plecaţi să se întoarcă.

Mihail Ştefănescu este căsătorit, soţia sa fiind un renumit economist în Brăila, şi are doi copii, o fată şi un băiat, despre care spune cu mândrie că i-a învăţat să se bazeze în primul rând pe forţele proprii.

Din Brăila, care acum un secol cunoştea prosperitatea şi fervoarea de mare centru comercial unde se stabilea preţul la grâne pentru întreaga Europă, din insolitul şi nostalgicul oraş al lui Panait Istrati şi Johnny Răducanu, vă propunem un candidat pentru care în muzică, în afaceri, dar şi în politică e importantă pasiunea pe care o trezeşte slujirea unei cauze mai înalte decât tine însuţi. În politică e nevoie şi de ideal.

Susţine-l pe Mihail Ştefănescu cu LIKE & SHARE pe pagina sa oficială de Facebook!