Ştefan Vlaston: Sesiune de iarna. Examen cu Barroso si FMI

Transcriptul examenelor a fost realizat cu metode specifice, ambientale.
Examen cu Mr. Erik de Vrijer
Mr. Erik de Vrijer: Hello, Mr. Ponta, felicitari pentru cele 4,5 milioane de voturi din 18, cu care ati castigat alegerile. Cam multi puscariasi, puscariabili, turnatori la securitate, incompatibili, nasi, fini, odrasle, amante, secretare, de nu va mai incape nici Casa Poporului.
V.P.: I-au ales oamenii, Mr. Vrijer.
E.V.: Oamenii ca oamenii, dar nu voi, USL, ii puserati pe liste, ca doar nu noi, FMI…Si ati facut zid in jurul lui Ion Stan, sa nu-l aresteze procuratura… No bun, no bun, Mr. Ponta…Dar sa trecem la tematica examenului propriuzis. Cate companii ati privatizat in 2012?
V.P.: Niciuna, Mr. Vrijer. Am incercat cu una, Oltchim, dar ne-a pacalit soricelul de Dan Diaconescu, si am esuat. Tocmai pe mine, un pisic curajos.
E.V.: Si la cate companii de stat ati instalat management privat?
V.P.: Doar la una, TAROM, dar a fugit si ala dupa 3 zile, ca s-a speriat de ce a gasit acolo.
E.V.: Dar Legea Sanatatii ati terminat-o?
V.P.: Nu prea ne intelegem, Raed Arafat vrea achizitii centralizate la minister, si fara amestecul privatilor in serviciile de sanatate. I-am spus ca dv. nu sunteti de acord, dar nu vrea sa inteleaga.
E.V.: Mentineti anvelopa salariala la 6,7% din PIB?
V.P.: Bineinteles, am si anuntat, niciun post in plus, niciun leu in plus la salarii.
E.V.: Iarasi mintiti, iarasi mintiti, Mr. Ponta. Nu ai semnat dta, cu propria manuta, HG elaborat de catre Mircea Duşa şi Radu Stroe, prin care au mai răsărit 13.236 de funcţii în administraţia centrală? Ca sa saturi clientela politica? Cu salarii mari, de sefi? Si cate mai infiintati in administratia locala?
V.P.: N-am avut ce face, Mr. Vrijer, ma preseaza baronii, ce, vreti sa ma dea jos de la scaunul la care abia am ajuns, cu chiu cu vai? Da de unde stiti, iar v-a spus paraciosul de Basescu? Sa vezi ce-i fac, il amenint iarasi cu suspendarea…
E.V.: Ce-ati facut cu investitiile guvernamentale, le-ati taiat la ultima rectificare bugetara?
V.P.: N-am avut ce face, nu mai aveam bani de pensii si salarii bugetare, dar le punem la loc in 2013.
E.V: De unde le puneti?
V.P.: Din banii pe care ii imprumutam de la voi.
E.V.: Mr. Ponta, ce s-o mai lungim. Ati raspuns gresit la mai toate intrebarile. Examen picat cu nota doi. Ne vedem la toamna, la restante. Pana atunci, toate cele bune, pentru dta si pentru cei 4,5 milioane, ca ceilalti se mai descurca si singuri.
Examen cu Mr. Manuel Barroso
M.B.: Hello, Victore. Ce mai faci mai baiatule?
V.P.: Ok, Mr. Barroso. Am venit sa ne semnati acordul cu FMI, sa ne dea aia bani.
M.B.: Aaa, asa deci. Ia sa vedem, ai indeplinit cele 11 puncte din lista pe care ti-am dat-o?
V.P.: Am indeplinit cateva. Vreo 4-5.
M.B.: Ia sa vedem, ai lista? Pctul 6.: „Angajarea Guvernului, și în particular a instituțiilor publice, să respecte independența justitiției și să evite criticarea deciziilor juridice.” Atunci de ce critici CSM, vrei sa-l pui in subordinea parlamentului? Mona Pivniceru, ministrul tau de justitie, s-a lansat intr-un atac dur la adresa CSM, ca n-a dat aviz favorabil celor doua propuneri pentru sefii parchetelor. Iar tu le-ai dat indicatii cum sa-si aleaga conducerea. Asa este?
V.P.: Am gresit, si eu si Mona. Promit sa nu mai facem, o s-o cert.
M.B.: „Desemnarea unui avocat al poporului care să aibă susținerea tuturor partidelor politice și care să fie ales într-un mod transparent.” Asta ai facut?
V.P.: N-am facut inca, am avut alegeri, poate la anul.
M.B.: „Numirea unor miniştri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Miniștrii care au probleme de integritate să se retragă.” Bai Victore, aici chiar ai facut-o de oaie. Ca sunt incompetenti si sferto-docti, mai treaca-mearga. Dar si penali, Victore, si penali? Unde-ai mai vazut tu asa ceva in vreo tara civilizata? Ala cu transformatoare, il pusesi sef peste toate transformatoarele Romaniei, o sa ramaneti fara transformatoare, Victore. Si Dragnea, cum crezi ca iau eu banu de la gura contribuabilului european, sa-i dau lui Dragnea, sa-i dea asta la TelDrum? Crezi ca am innebunit?
V.P.: Sunt oameni care au castigat alegerile, nu puteam sa-i las pe dinafara.
M.B.: Ce dracu, Victore, la voi puscariabilii castiga alegerile, altii mai buni nu avuserati? Dar asta: „Parlamentarii care au decizii finale de incompatibilitate și de conflict de interese sau au condamnări pentru corupţie să-și dea demisia.” Ce facurati ma cu Ion Stan, il luarati in brate si pe asta?
V.P.: Eu nu, am votat pentru arestare, dar astilaltii au votat impotriva. Ca nu ma mai asculta, se vazura cu sacii in caruta…
M.B.: Dar cu puciul de asta-vara, cum ramane? Ca uite, si astia de la Comisia de la Venetia zic ca a fost puci. A fost sau n-a fost?
V.P.: A fost pe jumatate puci, Mr. Barroso. Si a fost, si n-a fost.
M.B.: Adica si gravida si virgina. Nu prea inteleg, dar sa mergem mai departe. Cu plagiatul cum mai este, l-ai recunoscut?
V.P.: Il recunosc doar in fata dv., sa ne semnati pentru bani. In fata romanilor n-am ce sa mai recunosc, ca stiu toti. Ma fac in toate felurile, mitoman, plagiator, grandoman, paranoic, narcisist. Mai mult de atat, ce sa-mi mai zica…
M.B.: Dar cu retrocedare proprietatilor confiscate, cum e Victore? Ca zisesi ca „legea retrocedarilor a fost cel mai mare rau pe care puteam sa-l facem Romaniei”. Adica, proprietatea privata e un moft, asta inseamna Victore?
V.P.: N-am zis eu asta cu moftul, Iliescu a zis-o, ca nici nu-i mai raspund la telefon. Eu nu folosesc metafore de astea, vorbesc in clar.
M.B.: Victore, ce mai tura-vura, picasi examenul. Ne vedem la toamna la restante, dar sa-ti faci temele, ca altfel repetent scrie pe tine.
V.P.: Si eu ce le spun acasa celor 4,5 milioane care m-au votat?
M.B.: Spune-le sa se spele cu voi pe cap, altfel, la multi ani si sa fie sanatosi, dar nu pe banii nostri…
V.P.: Si eu de unde le dau pensii si salarii? Sa-l trimit pe Basescu la dv.?
M.B.: Dar ce, cand ai facut toate alea, m-ai intrebat pe mine, sau pe Basescu? Nu-l trimite, ca degeaba il trimiti. Hai pa, la multi ani, discutam peste un an, daca mai esti in fruntea guvernului.
Pt. Conf.: Serviciul de imagine al Guvernului Romaniei.

http://www.nouarepublica.ro/sesiune-de-iarna-examen-cu-barroso-si-fmi/

Anunțuri

Ştefan Vlaston (Noua Republică): Perspective economice sumbre pentru 2013

In fine, a aflat si Victor Ponta ce stia tot satul, mai putin votantii USL: “In mod sigur anul viitor este un an dificil, dar, din fericire, avem stabilitate si putem gandi lucrurile nu pentru o luna sau doua, ci pentru patru ani. Asta inseamna ca vor fi decizii care nu ne vor atrage laude, prin care vom supara oameni”.

In campanie spunea altceva, ca guvernarea Boc-Basescu a fost catastrofala, incompetenta, a taiat salariile si pensiile, n-a stiut decat lectia austeritatii, nu si pe aceea a cresterii economice.

Si abia acum, dupa ce a pacalit 4,5 milioane de romani, ca daca vine USL la guvernare va curge lapte si miere, Victor Ponta o da la intors. Vor fi decizii care vor supara oamenii. Adica, posibil tot in luna mai, vor fi alte taieri de salarii bugetare si pensii. Ce alte decizii ar putea supara oamenii?

Fiecare economist are propria lui teorie si pachet de solutii, de cele mai multe ori in contradictie cu ale altor economisti, si toti se plang ca nu sunt ascultati de factorii de decizie.

Sa vedem cum se vede de la nespecialisti problematica economica.
Guvernele nu pot „conduce” economiile capitaliste, mai ales pe cele cu piete globalizate. Nu sunt proprietare de mijloace de productie, n-au instrumente de tipul CSP (Consiliul de Stat al Planificarii). Iar cand au entitati economice in proprietate, acestea falimenteaza rapid.
Guvernele pot doar „influenta” cresterea economiei, in principal prin: fiscalitate redusa, investitii guvernamentale, stipendii alocate anumitor zone economice, formarea profesionala si politici publice adecvate.
Masurile de la 2. Sunt posibile doar daca guvernele ar avea bani, bani proveniti dintr-o economie bazata pe o serioasa productie de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare.
Suntem intr-un cerc vicios ireductibil. Guvernul nu poate ajuta o economie firava, pentru ca nu are resursele necesare provenind tocmai de la aceasta economie firava.

Ce solutii ar fi?

Banii europeni, nerambursabili, ar insemna o importanta gura de oxigen. Nu suntem in stare sa-i absorbim, cum a facut Polonia, care aproape nu simte criza. Si nici n-am avut bunul simt sa externalizam managementul si auditul absorbtiei fondurilor europene. Ca sa nu-si bage altcineva nasul in propriile afaceri si smecherii.

Reducerea cheltuielilor de functionare a statului. Din pacate, aruncarea brusca in economia privata, a catorva sute de mii de bugetari, este inumana, atata timp cat aceasta nu este capabila sa-i absoarba. Tot in seama statului ar ramane, la somaj si apoi prin ajutoare sociale. Reducereaa cheltuielilor facuta lent si progresiv este necesara si fezabila.

Asta a incercat, si in parte a reusit, guvernarea Boc. A redus cu 200.000 numarul de bugetari in trei ani. Trebuie continuat, simultan cu extinderea informatizarii si a aplicatiilor informatice in administratia centrala si locala.

Din pacate, populatia nu are rabdare 8-12 ani pentru a se vedea si rezultatele. Dar orice guvern ar veni nu are ce face. Nimeni nu poate face din economie bici, in cateva luni, nici macar in cativa ani.

Refacerea cultului muncii si al lucrului bine facut, pierdut in anii comunismului si post comunismului, se poate face doar daca rasplata muncii este strict in concordanta cu performanta si rezultatele muncii. Mai ales la bugetari. Fara aceasta legatura directa nu exista sanse de redresare economica.

Raman banii de imprumut. Avem judecatori, cenzori, severi si care nu pot fi pacaliti. UE si FMI. Si sa vrem nu mai putem iesi din zona lor de influenta pentru ca ne sufocam fara banii ieftini sau nerambursabili pe care ii capatam de la aceste foruri. Aceasta e sansa Romaniei, care opreste polticienii, oricare ar fi, sa faca prostii mari in economie.

Cel mai probabil, Victor Ponta a devenit constient ca FMI nu va incheia un nou acord cu Romania, pentru ca nu a indeplinit obligatiile asumate prin precedentul acord, in principal privatizari si instalarea managementului privat la un numar de companii de stat.

Barroso va ridica si el problema celor 11 puncte din lista predata lui Victor Ponta. Dintre care, doar cateva au fost indeplinite. Grosul cerintelor n-au fost.

Si una e sa te imprumuti cu 3% dobanda, si alta cu 6-10-12%, cat iti cer creditorii-rapitori, cand te prind la inghesuiala. Daca ajungem aici, Grecia scrie pe fruntile noastre.

Ar mai fi necesar un mecanism agresiv de atragere a investitiilor straine, cu sacrificii importante din active inca de stat. Un program eficient de formare profesionala, astfel incat piata muncii romanesti sa devina atractiva. Nimeni nu vine cu bani in Romanie daca nu gaseste conditii atractive de crestere a profitului.

Situatia este asa de grava, incat Victor Ponta a devenit concesiv si fata de Traian Basescu, spre disperarea taberei Voiculescu-Antonescu-Dragnea. Nu numai ca a semnat acordul de colaborare institutionala, dar a declarat ca presedintele Basescu poate respinge propunerile Monei Pivniceru pentru sefii parchetelor, dar ca, in acest caz, vor trebui reluate procedurile.

Basescu este singurul oficial roman care ar putea, eventual, sa inmoaie pe Barroso, Merkel si conducerea FMI, iar Victor Ponta stie si el foarte bine acest lucru.

In concluzie, in ianuarie, cu ocazia prezentarii bugetului si venirii delegatiei FMI vom afla ca stam cat se poate de prost. Ca restrangerile aparatului bugetar si/sau scaderea pensiilor si salariilor bugetare nu poate fi ocolita. S-a intamplat si se intampla si in alte tari, nu putem fi noi ocoliti numai ca suntem condusi de USL, expert in crestere economica si evitarea austeritatii.

O singura dorinta asa avea. Daca va fi sa fie, sa le anunte Victor Ponta tot la inceputul lui mai. Asa, pentru istorie…

 

http://www.contributors.ro/fara-categorie/perspective-economice-sumbre-pentru-2013/

Mihail Neamtu: Dreapta experimentează (și are viitor)

Dreapta experimentează (și are viitor)
| 26/12/2012
Ură și gregaritate

De ce oare asociem stânga cu imaginea manifestațiilor nord-coreene, a marșurilor spontane, a sindicalismului agresiv, a activismului infantil-adolescentin, a protestelor mistificate (vezi cazul Dogaru & Crăciun), a milițiilor ecologiste și a legatului de calorifer (pace Andrei Marga)? Știe oare stânga să unească mai bine interesele oamenilor?

Stânga vorbește frecvent despre colectivități omogene, dar foarte rar despre indivizii unici, liberi și irepetabili (strict ocazional, stânga revendică protecția comunităților locale în termenii marxiști ai raportului: minoritate opresată versus majoritate opresivă). În anumite momente, adunările stângii trebuie studiate cu microscopul entomologilor. Haita, bunăoară, ilustrează forța extraordinară de coagulare a gregarității. Strategia de comunicare a USL a vizat canalizarea urii într-un singur fascicul mediatico-politic. Mesajul populist a instrumentalizat afecte negative precum invidia, ranchiuna sau pofta de răzbunare. Resentimentul agregă și pulsează violent în imaginarul colectivist al stângii, în timp ce chemarea la moderație retorică și argumentație rațională plictisește.

Dacă liderii dreptei au dovedit lipsă de imaginație, trebuie să remarcăm și resemnarea, fatalismul ori dezabuzarea unei mari părți a publicului de dreapta. Vina aparține celor care n-au știut să motiveze, să entuziasmeze, să producă energie. Nu-i mai puțin adevărat că atunci când socialiștii vedeau în 2012 anul victoriei, la dreapta se înghesuiau profeții eșecului sau dascălii absenteismului. Deficitul de încredere a fost masiv.

Manifestări admirabile precum Mișcarea Ghilimelelor din Piața Victoriei sau Protestul Papioanelor (apărut după destructurarea ICR) s-au menținut în sfera civismului prudent. A fi dincolo de agenda partidelor, iată idealul purist revendicat – cu egală ineficiență în fața mașinăriei electorale pesediste – în mai 1990 sau în august 2012. Ce semnificație mai au, în vocabularul dreptei, cuvinte precum protest, rezistență, solidaritate, asociere sau cetățenie activă?

Să fie oare o soluție retragerea în moft, contemplație sau lehamite?
Între bombăneală și exemplul personal

De la Cioran încoace, eseistica (și, mai nou, istoriografia) românească e plină de șarje fulminante împotriva neantului valah și a nevredniciilor noastre ancestrale. Toate semnele de exclamație indignată nu ne-au adus însă nimic – nici măcar un Nobel în literatura auto-flagelării.

Constatăm că standardele de conviețuire se degradează anual. Dar include oare această observație și un minimalist element auto-critic? Câți oameni de valoare ați întâlnit în ultima vreme, pe care să-i apreciați cu voce tare în fața semenilor? Și când oare, dezgustați de obscenitatea publică, l-am apostrofat pe mitocanul care scuipă ori înjură nonșalant în fața copiilor sau a celor vârstnici? Ura compune și devine, astfel, eficientă. Civilitatea, însă?

Vedem apoi că, în noul Guvern sau Parlament, deciziile se iau de către inși nepricepuți, care se mișcă între derapajul benign al amatorismului și extrema sumbră a criminalității. Așa este: stăm catastrofal. Dar noi, cei care am cunoscut profesioniști veritabili, școliți eventual prin Universități occidentale, ce-am făcut oare pentru a-i implica mai mult în viața cetății? Cum i-am convins să abandoneze telecomanda și să se ridice de pe canapea, pentru o cauză reală, în aer liber? Cât ne-am străduit să-i convingem de miza bătăliei pentru viitorul cetății, adică pentru prosperitatea, stima de sine și libertatea copiilor sau a nepoților noștri?

Ne plângem că absenteismul electoral e o maladie a democrației post-comuniste. Nu ne înșelăm. Mai puțin de 50% din românii de peste 18 ani își exercită dreptul de vot. Și totuși, la ultimul scrutin din 2012, câte telefoane am dat prietenilor noștri emancipați și inteligenți, pentru a-i convinge că merită să iasă din casă? Antenele urii, în schimb, și-au făcut chiar și telepatic treaba.

În sfârșit: repetăm, ad nauseam, că avem o clasă politică mizerabilă, dedată blaturilor și mitei, obișnuită cu pomana și dependentă de furt. Dar câți politicieni tineri am sprijinit în chip nemijlocit, cu logistică, timp liber, voluntariat sau bani, la ultimele alegeri parlamentare? Cetățenia activă pleacă de la asumarea acestui principiu al co-responsabilității iar eșecul dreptei nu e doar eșecul liderilor sau al partidelor, ci și rezultatul unui slab dezvoltat simț asociativ în sânul celei mai prospere pături sociale din România.
De ce nu există blazare americană?

Pentru degradarea politicii locale sau naționale sunt responsabili nu doar legiuitorii, ci și noi, cetățenii. În plan economic, explozia evaziunii fiscale e cauzată de proastele reglementări ale Statului, dar și de complicitatea noastră tăcută, în calitate de consumatori. (De asemenea, la prăbușirea valorilor creștine contribuie nu doar clerul îmbuibat, ci și laicii amnezici, etc.)

Spre deosebire de colectivismul stângii, dreapta susține cetățenia activă plecând de la primatul individului unic și irepetabil. Creștin-democrații vorbesc despre demnitatea intrinsecă a persoanei umane. Dreapta nu caută explicarea dezastrului prin recurs rapid la abstracțiuni precum poporul ori societatea. Limbajul generalist nu ajută. Cu cât mai concret discursul, cu atât mai precisă este ecuația problemei sociale sau politice în cauză. Dreapta recunoaște realități spirituale precum cultura, mentalitatea sau tradiția, dar nu le plasează deasupra curajului individual de a-ți lua viața în propriile mâini. (În grecește, atitudinea aceasta se numește: metanoia.)

Să recapitulăm. Avem șansa, în fiecare dimineață, să ne ridicăm vesel, ori să ne prăbușim letargic în patul văicărelii; să lenevim somnolent și bombănitor, ori să muncim cu poftă pentru noi și pentru familie; să privim în gol ecranele TV, ori să citim o carte de căpătâi; să înmulțim talanții ori să aproximăm depresiv apocalipsa. Ne consolăm cu prezentul mediocru ori ne modelăm un viitor mai bun? Decizia ne aparține întotdeauna nouă și se ia în nume personal.

Vrem un argument palpabil pentru etica responsabilității? Să recitim, atunci, povestea Vitoriei Lipan din Baltagul (1930). Chiar dacă nu era cu totul străină de gândirea magică (prin tot ceea ce înseamnă recursul la superstiții și descântece), soția lui Nechifor – oierul din Măgura Tarcăului – merge până la capăt. Nevasta devine detectiv și nu doarme pentru un singur motiv: vrea să rostească adevărul în fața călăilor bărbatului său. Atentă la rânduielile satului, dar purtătoare a unui nume predestinat la izbândă, Vitoria nu se odihnește atunci când dreptatea sângerează. Vitoria Lipan e răspunsul neașteptat dat Mioriței, plecând de la puterea iubirii și curajul asocierii cu Gheorghiță. Vitoria câștigă pentru că, niciodată, n-a fost și nu s-a socotit singură… (Mă auto-denunț aici în fața organelor de poliție a gândirii cu privire la citarea pozitivă, chiar elogioasă, a unui roman de Mihail Sadoveanu – scriitor socialist, devenit în perioada 1947-1961 culturnic stalinist și ideolog al colectivizării împotriva țăranilor Gheorghe și Ion, dar și Gyury & Janos, etc).

Dacă modelul rural al Vitoriei Lipan pare ușor mitologic, ne-ar putea inspira poate exemplul pozitiv al națiunii americane, despre a cărei energie, ambiție și creativitate vorbește, într-un stil aproape tocquevillian, medicul Martin S. Martin (America povestită unui prieten din România, Ed. Humanitas, 2012). O națiune puternică, îi scrie doctorul Martin profesorului Gabriel Liiceanu, se bazează pe cetățeni care, fără să-și facă mari iluzii cu privire la importanța propriului ego, cred totuși în implicare și în puterea exemplului personal.

O națiune puternică își alege lideri dintre acei oameni capabili să aducă optimism acolo unde alţii cultivă depresia; oameni dornici să se implice în politică nu doar atunci când își pierd stima de sine, statutul sau notorietatea; oameni înzestrați cu bun-simț, încredere, creativitate intelectuală, decență, politețe și alte virtuți mici-burgheze. Forța Statelor Unite ale Americii rezidă în capacitatea oamenilor de-a conlucra în slujba unor idealuri care transcend sfera privată sau dimensiunea strict materială a existenței. Doar în acest fel America a ajuns o cauză mai mare (vezi salvarea Franței în cel de-al doilea război mondial) decât suma cetățenilor săi.
Epilog

În perioada 2013-2016, vom citi nenumărate prognoze despre deșertificarea spațiului civic, despre ascensiunea partidului-stat (USL), despre dispariția opoziției parlamentare și extra-parlamentare. Eu nu sunt atât de pesimist.

Ceea ce va urma, dincolo de abuzurile stângii populiste, va fi un test de maturitate pentru milioanele de români bucuroși să se gospodărească singuri, chiar fără asistența Statului; admiratori ai Vitoriei Lipan, iar nu ai lui Dinu Păturică; oameni dornici să-și iubească țara și atunci când n-o declară zilnic; persoane capabile să-și ajute semenii fără ajutorul birocrației și fără să aștepte aplauze.

În următorii ani, mii de cetățeni vii și ambițioși vor experimenta noi forme de asociere și participare politică. E firesc să fie astfel, pentru că dreapta valorizează experiența. În virtutea acestui recurs la istoria personală și colectivă, vor dispărea treptat și câteva mituri despre figurile mesianice ale dreptei, așa cum se vor adânci anumite decepții privind structuri corupte, învechite și nereformate. Din laboratorul tuturor acestor interacțiuni – necesare și previzibile – nu pot decât să iasă noi forme de cultură organizațională, lideri încercați și nepătați, o nouă generație de tineri cu idei curajoase și proiecte smart. Doar astfel vom putea constitui alternativa la stagnarea brejnevistă și la febra populistă a stângii românești.

Dreapta are o perspectivă empiristă asupra istoriei, iar nu una predestinaționist-dogmatică. Iată de ce, fără să fiu un optimist incurabil, rămân mai ales încrezător în anul 2013.

http://www.nouarepublica.ro/dreapta-experimenteaza-si-are-viitor/

 

 

Pericolul reprezentat de USL

Postat de 

16/12/2012

USL a câștigat alegerile printr-o înșelare masivă și fără scrupule a electoratului, mințindu-l că simpla sa prezență la guvernare este suficientă pentru bunăstarea tuturor românilor.

Toate promisiunile USL din campania electorală nu au fost decât minciuni. Dovada o constituie deciziile luate de guvernul Ponta la doar trei zile de la alegeri:

  • Posibilitatea creşterii taxelor locale cu până la 36%;
  • Nu se alocă 6% din PIB pentru Educaţie;
  • Nu se fac angajări în sistemul bugetar;
  • Accizele la combustibili vor creşte cu circa 5%;
  • Se interzic şi în 2013 tichetele de masă, de cadou, de concediu şi alte bonusuri speciale;
  • Nu se vor face măriri de salarii.

Rezultatul alegerilor generale din 9 decembrie conține potențiale grave amenințări la adresa democrației și a statului de drept, a economiei și a echilibrelor structurale:

  • Subordonarea politică a principalelor instituții ale statului, în special din zona juridică: parchete, DNA, DIICOT, CSM, CCR, conduceri de tribunale, CNA, CNSAS, etc., conform documentului Dogaru;
  • Jaf și fraudă din bugetul de stat și de pe urma ultimelor active economice, încă de stat;
  • Anihilarea presei și a vocilor critice, prin contracte de publicitate de la stat, amenințări, șantaj;
  • Înrăutățirea situației economice prin absența oricăror preocupări de menținere a echilibrelor structurale şi neîncheierea unui nou acord cu FMI;
  • Împrumuturi masive de pe piețele interne și externe de capital, la dobânzi înrobitoare;
  • Folosirea inflației ca drog administrat populației, pentru amânarea scadenței cât mai mult timp;
  • Orientarea politicii externe și a economiei românești către est, posibil ieșirea din UE.

Din punct de vedere economic și social sunt posibile și următoarele consecințe:

  • Înrăutățirea dramatică a mediului economic, inclusiv prin contaminarea cu situația europeană;
  • Scăderea rapidă și accentuată a nivelului de trai al populației;
  • Creșterea șomajului și a nemulțumirilor populare, revenirea în țară a unei părți importante a românilor care muncesc în străinătate;
  • Apariția unor manifestații populare masive, pe fondul disperării provocate de o iarnă grea, de lipsa locurilor de muncă şi de scăderea puterii de cumpărare prin inflație;
  • Sunt posibile repetate basculări de majorități parlamentare, căderi de guverne, pentru a ține în frâu nemulțumirile populației;
  • Bugetul de stat nu va face față cheltuielilor minimale și nici împrumuturi la dobânzi rezonabile nu se vor putea realiza;
  • Sunt posibile crize politice majore, inclusiv prin suspendarea președintelui Băsescu;
  • Sunt posibile alegeri parlamentare anticipate în 2013 sau 2014.

În aceste condiții dramatice, toți cetățenii de bună credință, care înțeleg să-și apere prezentul și viitorul lor și al familiilor lor, trebuie să formeze un front comun în fața pericolului reprezentat de conducerea autoritară a USL, chiar dacă ambalată în vorbe și aparențe democratice.

 

http://www.nouarepublica.ro/pericolul-reprezentat-de-usl/