Voiculescu: senator sau infractor?

După cât se pare, și una, și alta.

În decembrie 2008, Dan Voiculescu a fost trimis în judecată de către D.N.A., fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat și Adrian Năstase, și anume fapta de a-și folosi influenţa ori autoritatea în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Concret, lui Dan Voiculescu i se impută că a comis o serie de operaţiuni financiare şi comerciale frauduloase în scopul de a facilita adjudecarea prin licitație, de către Grivco SA (firmă din portofoliul lui Dan Voiculescu), a pachetului de acțiuni deținut de Administrația Domeniului Statului la Institutul de Cercetări Alimentare, la un preț mult mai mic față de valoarea comercială reală, în condiții discriminatorii, netransparente și prin subevaluarea activelor și a titlurilor de participare.

Anul trecut, în iunie, pentru a nu permite celor 3 magistrați ai instanței supreme să se pronunțe în cazul său, Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlamentul României, fapt care a impus transferul dosarului de la Înalta Curte de Casație și Justiție (instanța competentă să se pronunțe în cazul senatorilor-infractori) la Tribunalul București.

După alegerile parlamentare din 4 decembrie, lui Dan Voiculescu i-a fost validat mandatul de senator, motiv pentru care Tribunalul București a decis să retrimită cauza instanței supreme.

În acest ping-pong judiciar, avocații săi susțin că Dan Voiculescu nu și-a început exercițiul mandatului, atâta vreme cât nu a depus încă jurământul în fața plenului Senatului, prin urmare, cauza trebuie judecată mai departe de către Tribunalul București.

În curând, dosarul va ajunge pe masa judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cum vor proceda aceștia, dacă Dan Voiculescu va refuza în continuare să se prezinte în Senatul României pentru depunerea jurământului?

Legea privind statutul deputaților și al senatorilor prevede că „senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului”. Pe de altă parte, în aceeași lege se arată că „refuzul de a depune jurământul de credinţă atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act.”

La data de 19 decembrie 2012, când senatorii validați au jurat respectarea Constituției și a legilor țării, Dan Voiculescu a absentat, invocând impedimente de ordin medical. De altfel, pe blogul său, Voiculescu a explicat că „în urmă cu cațiva ani am suferit mai multe intervenții chirurgicale. Acum a venit momentul pentru un control medical mai amănunțit (nimic “spectaculos” – regret că îi dezamăgesc pe amatorii de zvonuri alarmiste şi pe alţi “prieteni”) și, pentru o perioadă, nu voi participa la activitățile curente.” Omenește vorbind, absența pare justificată. Dacă în spatele acestei absențe se ascunde o minciună, un fals pretext, rămâne de văzut.

Prin urmare, acceptând ca reale problemele sale medicale, avem în persoana lui Dan Voiculescu un senator validat care însă nu și-a început exercițiul funcției sale, atâta vreme cât nu a depus jurământul de credință.

Cum în Codul de procedură penală se prevede că Înalta Curte de Casație și Justiție „judecă infracțiunile săvârșite de către senatori”, fără alte distincții, opinia mea este că Tribunalul București a procedat corect la data de 20 decembrie când a decis să își decline competența în favoarea instanței supreme.

Urmează ca la începutul sesiunii parlamentare, în februarie, Dan Voiculescu să fie chemat în plenul Senatului pentru depunerea jurământului. Dacă acesta va refuza să se prezinte, la data și ora stabilită, legea îi obligă pe senatori să ia act de acest refuz și să constate că s-a produs  invalidarea mandatului de senator.

Dacă Dan Voiculescu va continua să pretindă că motive obiective, mai presus de voința sa, îl împiedică să depună jurământul și dacă va produce probe neîndoielnice în acest sens, plenul Senatului va constata probabil că refuzul este justificat și, pe cale de consecință, Dan Voiculescu va rămâne senator. În aceste împrejurări, atât timp cât plenul Senatului nu ia act de invalidarea mandatului de senator dobândit de către Dan Voiculescu la alegerile din 9 decembrie 2012, Înalta Curte ar trebui să constate că este competentă să cerceteze faptele săvârșite de către acesta.

Presupun că după ce magistrații instanței supreme vor avansa destul de mult în cercetarea judecătorească și vor fi gata să ofere o soluție, Dan Voiculescu își va da demisia din Parlament. Nu însă înainte de a jura în fața poporului român că respectă Constituția și legile țării, implicit acele legi care vorbesc despre prescripția răspunderii penale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s