Furtul unei șanse istorice: USL şi regionalizarea

Partidul Noua Republică protestează împotriva intenției USL de a trece legea de înființare a regiunilor prin asumarea răspunderii guvernamentale și condamnă ferm metodele necinstite și iresponsabile prin care PSD vrea să deturneze și să captureze procesul de regionalizare în România. 

Ponta & Dragnea

Intențiile PSD privind regionalizarea confirmă încă o dată adevărul vechiului proverb românesc care ne spune că lupul își schimbă părul, dar năravul, ba. După ce în guvernările trecute a deformat grav democratizarea țării prin interpretarea ”originală” dată democrației de către Ion Iliescu și a discreditat prin privatizări frauduloase îndreptate împotriva interesului național ideea economiei de piață liberă în România, în prezenta guvernare PSD nu a avut nici cea mai mică îndoială și nicio urmă de scrupul în a batjocori fără milă și rușine onoarea contribuabililor cinstiți și bunul renume al țării prin menținerea unui plagiator în fruntea statului. Iată că acum acest partid recidivează și, manifestând un entuziasm recent și suspect față de regionalizare, dovedește încă o dată că nu este în stare să abordeze un proiect politic major altfel decât prin singurele metode pe care le stăpânește: deturnarea și furtul.

Ani de-a rândul Partidul Social Democrat a fost adversarul neîmpăcat al proiectelor de descentralizare a guvernanței în România și a sabotat direct sau indirect orice formă de coagulare a unor centre locale sau regionale de expertiză și performanță economică ce nu erau direct subordonate rețelelor de putere controlate de acest partid. Corupția generalizată sub guvernările PSD a fost posibilă și s-a hrănit din menținerea unor forme desuete și contraproductive de hiper-centralism în funcționarea instituțiilor publice.

România în Uniunea Europeană este însă o țară prea mare și prea complexă pentru a putea fi guvernată în continuare cu bâta, cu șantajul, cu pomenile electorale, cu manipularea sistematică a opiniei publice și cu alte asemenea metode predilecte folosite de PSD pe scară largă în vremea guvernărilor Iliescu-Năstase. Revenit în forță la putere după de ce PDL a eșuat lamentabil în încercarea de a promova idei salutare prin mijloace și personaje dubioase, PSD s-a convertit peste noapte, asemenea bolșevicilor de vocație deveniți democrați originali de nevoie, într-un partid campion al regionalizării și intenționează să implementeze ”prin asumarea răspunderii” un proces de importanță istorică care în alte state a durat ani sau chiar decenii.

Partidul Noua Republică ia notă cu îngrijorare de abordarea iresponsabilă și cinică pe care PSD o are față de problematica regionalizării și trage un semnal de alarmă în privința riscurilor imense pentru viitorul țării pe care le-ar putea genera un proces de regionalizare prost gestionat și politizat în funcție de interesele clientelelor de partid. Fără îndoială, în România este nevoie de o descentralizare reală a instituțiilor publice prin asumarea onestă a principiului subsidiarității și prin înstăpânirea domniei legii și a transparenței decizionale la toate nivelele administrative. Această nevoie autentică a societății românești riscă însă să fie compromisă, atât prin subminarea independenței justiției de către USL, cât și prin implementarea fără o bună pregătire prealabilă a unui proces de regionalizare motivat de ținte sub-optimale (”absorbția fondurilor europene”) și privat de o reală legitimizare electorală.

Regionalizarea în varianta PSD, adică o regionalizare făcută pe furiș, fără o dezbatere serioasă la nivelul întregii societăți, trecută rapid (”hoțește” s-ar putea spune) prin parlament, legalizată, dar nu legitimată, prin asumarea răspunderii și implementată cu dedicație pentru clientela de partid, o astfel de regionalizare riscă să aibă un efecte dintre cele mai nocive, precum:

  • Creșterea exponențială a costurilor cu funcționarea administrației prin introducerea unui palier administrativ suplimentar la nivel regional. Chiar dacă PSD afirmă contrariul, înființarea unui nivel administrativ regional concomitent cu păstrarea județelor va duce la creșterea numărului de posturi din administrație și, implicit, la creșterea cheltuielilor publice. Reducerea în același ritm a pozițiilor la nivel județean și central va fi mult mai greu de realizat în condițiile în care această transformare nu va fi pe placul diverselor rețele de partid care controlează posturile din administrație.
  • Compromiterea furnizării de servicii publice / creșterea reală a costurilor cu aceste servicii. Indiferent de părerile și opiniile în sens contrar emise de diverși ”experți” PSD, adevărul este că în România nu s-au făcut niciun fel de studii serioase, sistemice și integrate pentru a determina exact în care sisteme publice s-ar putea genera economii de scară prin introducerea unor paliere regionale ca unități primare de gestionare a furnizării de diverse servicii publice (sănătate, asistență socială, educație, cultură etc.). Fără astfel de studii, ”regionalizarea” rămâne o simplă poveste, o chestiune de opinie, de credință, de preferință politică, dar nu un proces de optimizare a funcționării sistemelor publice fundamentat în mod științific. În absența unor astfel de studii pregătitoare (și care nu se pot fi realizate de la o lună la alta, în puținul timp rămas până la ”asumarea răspunderii”), există riscul ca entitățile înființate în urma regionalizării să fie calibrate sub-optimal, iar calitatea serviciilor publice furnizate de acestea să nu se ridice nici măcar la nivelul existent în prezent.
  • Capturarea instituțiilor regionale de către grupuri de interese din PSD și PNL și consolidarea unui ”sistem al prădăciunilor” (spoils-system) la nivel regional – de la revenirea la putere, aceste partide au dovedit un apetit insațiabil pentru împărțirea posturilor publice către clientela de partid. Nimic nu ne îndreptățește să sperăm că acest ”sistem al prădăciunilor” nu va fi extins la nivel regional. Dimpotrivă, o regionalizare marca USL va însemna compromiterea irevocabilă a instituțiilor regionale prin alocarea posturilor către clientela de partid. Rezultatul va fi catastrofal pentru performanța administrativă a noilor instituții înființate la nivel regional.

Pentru a preîntâmpina compromiterea de către PSD a ideii de regionalizare, Partidul Noua Republică  propune opiniei publice din România câteva măsuri care ar putea aduce un plus de raționalitate și normalitate democratică în gestionarea acestui proces istoric:

  • Realizarea unei dezbateri publice autentice și fundamentarea științifică a scenariilor posibile privind înființarea unor regiuni administrative în România. Fiind vorba de o decizie capitală care vizează arhitectura instituțională a statului român pentru cel puțin câteva zeci de ani de acum încolo, Partidul Noua Republică consideră că o devoluție în sens regional a puterii în România trebuie fundamentată pe principii mult mai serioase decât ridicolul motiv invocat de actuala generație conducătoare de politicieni români (”absorbția fondurilor europene”). De asemenea, este imperios necesar ca alegerile privind noul design instituțional al statului român să fie fundamentate științific și să fie conforme cu nevoile autentice ale țării și nu cu interesele diverselor grupuri de presiune interne și externe.
  • Validarea electorală a oricăror noi structuri administrative regionale. În cazul în care USL va trece totuși la înființarea unor structuri administrative regionale, aceste structuri vor trebui validate electoral, prin votul tuturor cetățenilor care vor plăti din buzunarul lor funcționarea noilor instituții. Legitimitatea unui palier administrativ regional la nivelul căruia va fi gestionată o parte substanțială din avuția țării nu poate fi delegată sau împrumutată parțial de la nivel național sau local. Introducerea unui nivel regional fără alegeri regionale va genera o gravă problemă de legitimitate pentru noile structuri și va contribui la erodarea încrederii populației în sistemul democratic din România. Conștient de riscurile sistemice pe care le incumbă eventuala ocupare a posturilor de conducere din nou înfiițata administrație regională prin negocieri de culise între partide și grupurile de interese din spatele lor, Partidul Noua Republică respinge categoric scenariul de a amâna alegerile regionale până la jumătatea viitorului ciclu electoral (2018 sau mai târziu).
  • Ocuparea prin concursuri transparente și meritocratice a posturilor din administrația regională. Pentru a preîntâmpina instaurea de către USL a unui nou ”sistem al prădăciunilor” la nivel regional, Partidul Noua Republică propune ca procesul de selecție a personalului pentru noile posturi din administrațiile regionale să aibă loc într-un mod competitiv și transparent. Pe lângă adoptarea unei metodologii inspirate de procedurile de selecție a personalului de la Comisia Europeană sau de la organizații internaționale, o altă soluție pentru a asigura caracterul competitiv și transparent al concursurilor pentru viitoarea administrație regională ar fi monitorizarea prin camere de luat vederi a acestor concursuri.
  • Atragerea în structurile regionale a tinerilor cu studii în străinătate. O metodologie corectă, transparentă și competitivă de desfășurare a concursurilor pentru pozițiile în viitoarea administrație regională le-ar face interesante pentru miile de studenți români care au studiat în universități dinafara țării. În cazul înființării unor noi structuri administrative regionale, tinerii cu studii în străinătate ar trebui să fie un public țintă de prim interes pentru recrutarea de personal capabil să genereze valoare adăugată și guvernanță de calitate la nivel regional. Înființarea unor noi structuri administrative ar putea fi o șansă pentru a construi instituții performante cu un personal de calitate, validat la nivel internațional. Nu ar trebui ca și această șansă să fie deturnată, furată și compromisă de forțele care au furat și compromis demnitatea și prosperitatea românilor în cei douăzeci de ani de democrație originală.

Partidul Noua Republică face un apel către opinia publică și-i invită pe toți cetățenii liberi și responsabili ai acestei țări să se implice direct în viața publică pentru a bloca această nouă tentativă de deturnare și furt pe care o încearcă partidul care are înscris în cazierul său politic furtul revoluției, deturnarea reformei economice și devalizarea avuției țării. De asemenea, Partidul Noua Republică consideră că este de datoria sa să avertizeze PSD că se angajează într-un curs istoric periculos, atât pentru țară, cât și pentru sistemul democratic din România.

Dincolo de vremelnicele majorități electorale, asumarea răspunderii pentru restructurarea arhitecturii instituționale a statului român, în lipsa calităților morale necesare pentru o astfel de întreprindere și fără pregătirea tehnică de rigoare, este o strategie politică riscantă, care s-ar putea să aibă un final cu totul diferit de cel pe care și-l imaginează baronii USL în visele lor voievodal-regionale.

Mihail Neamţu la Braşov (29 Aprilie)

Stimată doamnă, Stimate domn,

În cursul zilei de luni, 29 aprilie 2013, Noua Republică Brașov – filiala celui mai tânăr, mai curat și mai eficient partid din România – vă invită la următoarele evenimente:

CONFERINȚA DE PRESĂ

Ora 11:00. Loc: Libraria Okian (Str Mureșenilor nr. 1)

Temele intervențiilor politice: USL refuză un Muzeul al Comunismului. Cum răspund brașovenii din 15 Noiembrie 1987? Oportunități în agricultura de nișă: soluțiile NR; Adunarea Națională a Tineretului Republican (mai 2012); Brașov – Capitala de regiune.

Participarea liberă: presă, bloggeri, simpatizanți NR.

LANSARE DE CARTE: RAȚIUNE ȘI CREDINȚĂ

Ora 17:30. Loc: Librăria Cărtureşti, Piaţa Sfatului nr. 20

Libertate şi Sclavie în România postcomunistă

Cu o săptămână înainte de Sfintele Paști, publicul creștin caută o carte de suflet. O veți găsi sub semnătura lui Mihail Neamțu, în volumul “Credință și Raține: dialoguri, contradicții, împăcări” (Ed. Lumea Credinței, 2013, prefață: Teodor Baconschi).

Cartea cuprinde interviuri despre convertire, viața spirituală și provocările modernității, despre Ortodoxie și frumusețe, despre eros și pocăință, cu personalități de talia lui Andrei Pleșu (fost Ministru al Culturii), Hugo Tristram Engelhardt Jr. (fondatorul bioeticii în Statele Unite ale Americii) sau Jean-Luc Marion (membru al Academiei franceze, Paris).

Volumul este lansat în prezența invitaților autorului: pr. Cristian Muntean – profesor, doctor; Laurentiu Ciprian Tudor – scriitor, Adrian Munteanu – scriitor.

La sfârșitul evenimentului, autorul va acorda autografe.

CONFERINȚĂ-EVENIMENT

Mihail Neamţu vorbește despre “Sclavie şi Libertate în România post-comunistă”.

Ora 19:00. Loc: Hotel Aro Palace, Sala Europa ll

De ce, în plină libertate, au plecat din România trei milioane de români vrednici și talentați? De ce un medic părăsește țara noastră la fiecare patru ore? De ce tinerii văd în exil singura soluție? Avem o elită politică reprezentativă? Poți construi un partid anti-sistem? Există loc pentru noutate? Are România lideri curajoși, capabili să conducă poporul din tirania fricii spre libertate? Simți că te poți implica? Conferința lui Mihail Neamțu va oferi câteva răspunsuri bazate pe fapte, optimism și entuziasm contagios. Adu un prieten și nu vei regreta: luni, Aro Palace, ora 19.00!

Vă mulțumim pentru participare. Așteptăm confirmarea prezenţei dumneavoastră la aceste evenimente.

Contact:

Silvana Dracea, 0723 720 133

E-mail: brasov@nouarepublica.ro

http://www.facebook.com/NRepublica.Brasov

Imaginea pătată a municipiului Râmnicu Vâlcea

Autorităţile locale din Râmnicu Vâlcea sunt implicate într-un nou scandal de corupţie de răsunet naţional. Primarul PNL-ist al municipiului, Emilian Frâncu, a fost arestat preventiv de judecătorii Tribunalului Bucureşti pentru acuzaţia de luare de mită.

  Emilian FrâncuPotrivit procurorilor DNA, Frâncu ar fi cerut şpagă 10% dintr-un contract al primăriei în valoare de 200.000 euro, aceasta urmând să fie mascată printr-un contract de sponsorizare cu o televiziune locală. Contractul primăriei avea ca obiect amenajarea unei pieţe publice, a unei parcări subterane şi a unui pasaj pietonal şi a fost acordat biroului individual de arhitectură al lui Sorin Dragoş, cel care l-a şi denunţat pe Frâncu.

Frâncu nu este primul primar din Râmnicu Vâlcea acuzat că ar fi comis o asemenea infracţiune. Fostul edil PDL-ist al municipiului, Mircia Gutău, a fost condamnat definitiv împreună cu adjunctul său, Nicolae Dicu, la câte trei ani şi jumătate de închisoare cu executare pentru că au pretins unui om de afaceri 50.000 euro pentru a-i elibera un certificat de urbanism.

Partidele cu ştate vechi în politica românească sunt principalele vinovate pentru faptul că Râmnicu Vâlcea a ajuns în mod repetat pe mâinile unor asemenea şpăgari. Politicienii locali au jucat un rol important şi în jaful organizat de la Oltchim, alături de conducerea companiei, lideri sindicali şi diferiţi politicieni de la nivel naţional, aducând în faliment o companie emblemă a oraşului de care depind financiar mii de vâlceni (detalii aici).

Râmnicu Vâlcea este recunoscut şi în plan internaţional ca un oraş extrem de corupt din cauza aşa-zişilor hackeri care provin din această zonă. Publicaţii prestigioase din străinătate au dedicat spaţii ample acestui fenomen care s-a răspândit ca o cangrenă la nivelul întregului judeţ.

Toate aceste scandaluri se răsfrâng în primul rând asupra vâlcenilor cinstiţi, în condiţiile în care corupţia autorităţilor şi reputaţia proastă a oraşului îndepărtează potenţialii investitori oneşti români sau străini. Imaginea municipiului va rămâne o perioadă îndelungată asociată corupţiei în lipsa unor măsuri drastice de combatere a acestui fenomen endemic.

Noua Republică va propune vâlcenilor la următoarele alegeri locale candidaţi integri şi competenţi, capabili să combată corupţia de la nivel local şi să refacă imaginea deplorabilă a municipiului în ţară şi în străinătate.

Scrieţi-ne la adresa de e-mail valcea@nouarepublica.ro!

Consens transpartinic privind subordonarea politică a Justiţiei

Noua Republică respinge demersurile Guvernului Ponta privind ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în Justiţie (MCV). Puterea socialistă de la Bucureşti a declanşat o campanie de manipulare a opiniei publice europene cu privire la stabilitatea instituţiilor democratice şi a statului de drept în România.

Ponta & Băsescu

Noua Republică priveşte cu suspiciune consensul de la nivelul întregii clase politice privind încheierea procesului de monitorizate a Justiţiei române. Parlamentarii români prezenţi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), atât cei din USL, cât şi reprezentanţii Opoziţiei, au semnat o scrisoare în care se afirmă că România nu are probleme cu funcţionarea instituţiilor democratice.

Gestul aleşilor români este unul complet iresponsabil în condiţiile în care numirile de la Ministerul Justiţiei, Parchetul General şi DNA sunt contestate vehement de societatea civilă (poziţia Noii Republici aici), Guvernul Ponta abuzează de procedura ordonanţelor de urgenţă, procesul de revizuire a Constituţiei se desfăşoară complet netransparent, clanurile mafiote din USL îşi împart sferele de influenţă în aparatul de stat, iar Opoziţia este destructurată treptat prin racolări în tabăra Puterii.

Noua Republică denunţă abandonul lamentabil al foştilor parteneri în lupta pentru apărarea statului de drept în faţa abuzurilor alianţei socialiste. Însuşi preşedintele Traian Băsescu, principala ţintă a loviturii de stat din vara trecută, a solicitat oficialilor europeni o procedură de ieşire din acest mecanism. Considerăm că ridicarea MCV poate reprezenta un obiectiv de interes naţional, precum aderarea la UE înainte de 2007, dar acest pas nu trebuie făcut înainte de a fi pregătiţi, pentru că altfel costurile vor fi majore pentru România.

MCV reprezintă unul dintre puţinele obstacole rămase în calea controlului absolut al USL asupra instituţiilor statului. Ridicarea mecanismului de monitorizare sub guvernarea social-liberală ar reprezenta o lovitură fatală la adresa independenţei puterii judecătoreşti. Noua Republică va avertiza Uniunea Europeană în privinţa planului transpartinic de subordonare politică a Justiţiei şi va solicita menţinerea României sub monitorizarea strictă a Comisiei Europene.

Acord Social al Educaţiei, validat prin referendum?

O altă găselniţă a sindicatelor, prin care vor să mai câştige aprecierea membrilor de sindicat. Care le şi plătesc prin cotizaţii salarii frumuşele. În consecinţă, trebuie să pretindă că le apără drepturile.

Dintotdeauna sindicatele au apărat interesele unei părţi a procesului educaţional, interesele profesorilor. Importanţi şi ei, dar mai importanţi sunt beneficiarii, elevii şi studenţii, apoi, indirect, părinţii lor, care şi achită, prin taxe şi impozite, costurile acestor servicii sociale esenţiale.

Ştefan Vlaston

Părinţii tocmai ce au fost izgoniţi din Consiliile de Administraţie ale şcolilor, prin modificările de substanţă aduse Legii Educaţiei Naţionale de către Ecaterina Andronescu, în ultimele sale zile de mandat.

Sindicatele acuză că Legea Educaţiei Naţionale a trecut prin asumarea răspunderii, fără consens parlamentar şi naţional. Şi exact acest lucru s-ar realiza prin propusul Acord Social al Educaţiei.

Care să conţină ce?

Alocarea unui procent însemnat, 6% din PIB, pentru educaţie, pentru creşterea salariilor din învăţământ, încă 1-2% pentru cercetare, 2% pentru reforma educaţiei, adică cca 10% din PIB.

Foarte bine, şi Japonia a investit masiv în educaţie şi a progresat tehnologic la nivelul la care se află astăzi.

Problema este să şi ai bani pentru asta şi, mai important, în societatea noastră venită după 45 de ani de comunism şi 23 de post-comunism, să creezi, înainte de orice, mecanismele şi procedurile necesare controlului eficienţei, legalităţii şi creşterii calităţii în urma cheltuirii acestor bani. Altfel, banii dispar ca apa în nisip pe salarii ale personalului, şefilor de sindicat, iar societatea nu câştigă nimic din cheltuirea acestor fonduri.

Cultul muncii şi al lucrului bine făcut a fost grav pervertit la români de comunism, dacă o fi existat cândva. El poate fi reconstruit doar printr-o salarizare strict legată de performanţă şi rezultatele muncii, nu de grade şi vechime care reprezintă o cortină perfectă pentru a ascunde nemunca şi lipsa de performanţă.

Exemplul din sănătate este edificator, alocările bugetare din ultimii 10-12 ani au crescut de patru ori, iar calitatea serviciilor a rămas aceeaşi sau a scăzut. Între 2005-2008, salariile în educaţie aproape s-au dublat, fără efecte vizibile în planul calităţii prestaţiei la catedră.

Pentru că nu sunt dublate de mecanisme de evaluare obiectivă a activităţii salariaţilor, cum ar fi măsurarea progresului şcolar al elevilor, cu aplicaţii informatice, care să utilizeze bazine de itemi standardizaţi la nivel naţional.

Legea Educaţiei Naţionale este bună, mai ales în secţiunea învăţământului superior, unde instituie responsabilitatea publică a şefilor din universităţi şi sancţiuni dure anti-plagiat, anti-nepotism, alocarea de fonduri bugetare în funcţie de calitate, evaluatori străini pentru aprobarea de granturi în cercetare, clasificarea universităţilor şi a programelor de studii etc.

De aici marea supărare a sindicatelor, a şefilor de sindicat. Pentru că sindicaliştii care plătesc cotizaţii vor salarii mari, dar fără evaluări şi sarcini controlabile şi măsurabile. Fără măsuri dure de sancţionare şi eliminare din sistem în caz că nu sunt capabili.

Educaţia a fost şi este locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic

Obiectivul sindicatelor este să rămână aşa, fără evaluări externe, fără control pe ce se dau banii.

Fostul ministru al Educaţiei, Mihail Hârdău, a scăpat porumbelul când a declarat că “Universitatea Spiru Haret şi alte universităţi controlează Ministerul Educaţiei şi Parlamentul României”. Prin salariile nemuncite, avantajele şi traficul de influenţă acordate parlamentarilor şi înalţilor funcţionari, Ministerul Educaţiei şi Parlamentul au făcut jocul fabricilor de diplome, spre fericirea şi îmbogăţirea acestora.

Rezultatele a 10-15 ani de educaţie gândită şi impusă de socialiştii reprezentaţi de Ecaterina Andronescu sunt ştiute:

  • ultimele locuri în evaluări internaţionale credibile;
  • plagiate peste plagiate, începând de la premier şi miniştri ai Educaţiei;
  • piaţa muncii fără muncitori calificaţi în urma desfiinţării şcolilor profesionale;
  • fabricile de diplome care au umplut ţara de “diplomaţi” care nu ştiu să facă ce vor angajatorii;
  • scăderea dramatică a competitivităţii şi atractivităţii economiei româneşti;
  • tinerii capabili aleg să studieze în străinătate şi, de cele mai multe ori, nu revin în ţară;
  • somaj ridicat în rândul tinerilor, care nu au unde să înveţe meserii căutate în piaţa muncii, acum după ce fabricile de diplome şi-au dovedit inutilitatea în construcţia unui sistem de educaţie şi formare profesională adecvat şi performant;
  • cercetarea românească pe ultimele locuri în lume, alături de ţări din lumea a treia.

Ce lipseşte cu adevărat educaţiei şi formării profesionale

Sunt lucruri simple, dar respinse categoric de către sindicate şi masa largă a profesorilor:

  • un nou Curriculum Naţional adecvat realităţilor şi contextului, care să ţină cont de provocările şi crizele pe care le parcurge omenirea, care să lase o marjă importantă intereselor locale, regionale, ale comunităţilor;
  • un sistem de evaluare credibil, cu evaluatori externi sau independenţi de sistem, bazat pe progresul şcolar al elevilor şi studenţilor, folosind aplicaţii informatice neutre şi obiective;
  • salarizarea strict în conformitate cu performanţa şi rezultatele muncii, măsurate prin evaluarea obiectivă;
  • depolitizare, descentralizare, subsidiaritate, acordarea dreptului comunităţilor de a decide şcoala pe care o doresc, o merită şi în care investesc;
  • preluarea mecanismelor internaţionale de evaluare a muncii cercetătorilor şi nu alocarea de granturi clientelei politice;
  • folosirea manualelor electronice, a aplicaţiilor informatice în procesele educaţionale şi de formare profesională;
  • punerea în contract direct a beneficiarilor şi furnizorilor de servicii de educaţie şi formare profesională, statul fiind un intermediar financiar prost şi cam furăcios.

În concluzie, nu de Acorduri Sociale aprobate de referendumuri costisitoare are nevoie educaţia, ci de revenirea la un management meritocratic, care să înlocuiască politrucii, impostura, corupţia, salarizarea nemeritată, fraudarea fondurilor destinate educaţiei.

Educaţia trebuie să rămână un domeniu garantat de o Lege a Educaţiei Naţionale care să ţină cont de interesul naţional, de interesele beneficiarilor plătitori, nu ale sindicatelor.

Articol publicat şi pe Ziare.com

http://www.nouarepublica.ro/acord-social-al-educatiei-validat-prin-referendum/

 

Provizoratul indefinit – boală lungă, moarte sigură

Filiala Judeţeană Galaţi a Partidului Noua Republică îşi exprimă consternarea faţă de lipsa de responsabilitate de care au dat dovadă autorităţile locale şi directorul Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi, Dan Basarab Nanu, cu privire la mutarea muzeului de artă din fostul Palat Episcopal, clădire retrocedată în urmă cu 8 ani Arhiepiscopiei Dunărea de Jos. Noua Republică Galaţi consideră că autorităţile locale şi directorul Dan Basarab Nanu au avut suficient timp pentru a asigura muzeului un sediu adecvat.

Locaţia veche

Ne surprinde uşurinţa cu care directorul Muzeului de Artă Vizuală a acceptat strămutarea expoziţiilor la parterul unui bloc din str.Tecuci (Piaţa Mare), birourile angajaţilor urmând să funcţioneze pe str. Eroilor nr. 6, iar depozitarea lucrărilor să se facă la SC Menarom SA. Este de necrezut că după 8 ani de zile s-a ales soluţia de avarie. În 2008, se promitea construirea unui sediu ultramodern în parcul Rizer, cu finanţare de la bugetul local şi din fonduri europene, dar, din motive necunoscute, fondurile europene nu au mai fost accesate, mega-proiectul îngheţând în faşă. Nu s-a mai auzit nimic despre reluarea sau abandonarea acestui proiect.

Credem că foarte mulţi gălăţeni ar fi interesaţi să afle ce demersuri a întreprins directorul Dan Basarab Nanu pentru a obţine un sediu onorabil, care să salveze prestigiul instituţiei pe care o conduce. De asemenea, am fi dorit să auzim şi vocea artiştilor plastici din Galaţi. Consideră aceştia că autorităţile locale şi directorul muzeului şi-au dat toată silinţa? Existau, din punctul lor de vedere, şi alte soluţii?

În România, starea de privizorat este cronicizată, încât artiştii plastici împreună cu directorul muzeului ar fi trebuit să fie mai degrabă îngrijoraţi şi revoltaţi faţă de soluţia ultimă de strămutare a expoziţiilor la parterul unui bloc, decât să spere într-un provizorat de doi-trei ani.

Locaţia nouă

Este inacceptabilă indiferenţa autorităţilor locale care nu au în plan construirea unui sediu pentru muzeul de artă din Galaţi. Ne contrariază viziunea primarului Marius Stan care înţelege să promoveze imaginea Galaţiului prin chermeze costisitoare, gale de box, raliuri şi un stadion-mall care îi va costa pe gălăţeni 80 milioane de euro, în timp ce soarta celui mai mare muzeu de artă contemporană din ţară este ameninţată de un provizorat indefinit.

Lucrările lui Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Petraşcu, Corneliu Baba, Horia Bernea, şi importante colecţii de pictură, sculptură şi artă decorativă, din lipsă de spaţiu, riscă să nu mai fie expuse şi să zacă prin depozite. În noua locaţie improvizată, activitatea culturală va fi drastic redusă, muzeul aflându-se în imposibiltatea fizică de a mai găzdui tabere de sculptură, concerte şi festivaluri de film.

Filiala Judeţeană Galaţi a Partidului Noua Republică

http://www.nouarepublica.ro/provizoratul-indefinit-boala-lunga-moarte-sigura/