Libertatea celor care riscă

Discursul susţinut de Michael Bulzan la conferinţa “Sclavie sau Libertate? România după Marele Jaf” (25 Iunie, Arad)

La prezentarea pe care tocmai aţi auzit-o aş adăuga descrierea oarecum paradoxală de “arădean neliniştit”. Am fost odată „tânăr şi neliniştit”, am rămas (doar) „neliniştit”… Mă bucur să fiu astăzi alături de un prieten, Mihail Neamţu, la rândul său un arădean neliniştit, şi bineînţeles alături de dumneavoastră care, prin prezenţa la această conferinţă, vă identificaţi cu acea comunitate de oameni nerăbdători să vadă o potenţare a libertăţii nominale post-1989 sub formă de forţă a schimbării, chiar dacă această asumare presupune efort şi sacrificiu.

Revenind la autocaracterizarea cu care am început, aş preciza că „nelinistea” mea se leagă de sfera antreprenoriatului. Timp de aproximativ 7 ani am lucrat ca angajat în diverse companii, atât în România cât şi în Marea Britanie şi în Statele Unite. Repatrierea familiei noastre, în decembrie 2006, a marcat şi repoziţionarea ca administrator al propriei afaceri, într-un context economic plin de oportunităţi dar şi de riscuri.Michael Bulzan

De la distanţă, libertatea şi autodeterminarea unei asemenea poziţii sunt tentante, dar realitatea antreprenoriatului „cu normă întreagă” în România ultimilor ani e una mult mai nuanţată (după cum, cu siguranţă, mulţi dintre dumneavoastră ştiţi deja prea bine). Cu toate acestea, libertatea de a risca, de a abandona aparenta siguranţă a unui status quo în favoarea unui pas calculat dar curajos înainte, e mai importantă azi decât oricând.

Antreprenoriatul – indiferent de tipul său (economic, politic, ideologic) – este întotdeauna un pas însoţit de riscuri. Desigur, particularităţile diferă în funcţie de momentul istoric sau de contextul despre care discutăm: unul a fost riscul asumat de tatăl soţiei mele, d-l Otto Dick, când a renunţat imediat după Revoluţie la postul de Contabil-şef la Vagoane în favoarea „mediului privat”; altul a fost riscul asumat de mine şi soţia mea atunci când am lăsat carierele din New York pentru antreprenoriatul în Arad. Şi altul este riscul asumat de Mihail Neamţu, în sfera antreprenoriatului politic românesc. Însă fiecare din aceşti pasi conţine o combinaţie de noi posibilităţi care dau sens curajului şi iniţiativei celor care îl fac.

Declaraţia de Independenţă, „certificatul de nastere” al Statelor Unite ale Americii, vorbeşte despre libertate şi şansa la fericire ca despre drepturi fundamentale ale cetăţenilor. Colonia americană a riscat mult în anul 1776 de dragul acestei libertăţi iar societatea americană – departe de a fi perfectă – a învăţat încă de la început să încurajeze şi să sprijine iniţiativa privată, nu doar declarativ ci şi concret. Şi asta pentru că riscul – în sens larg – nu e doar o sursă de senzaţii tari pentru cei cu apetit pentru aşa ceva, ci este un ingredient nelipsit progresului.

Sunt azi aici nu doar din cauza prieteniei cu Mihai şi de dragul lucrurilor care ne leagă: aprecierea comună pentru anii formatori petrecuţi la Moise Nicoară (acolo unde mama lui Mihai a predat limba română un timp îndelungat şi unde ambii mei părinţi au terminat liceul acum 41 de ani), împărtăşirea unor valori creştine fundamentale şi, nu în ultimul rând, alegerea de a fi alături de românii care încearcă să clădească ceva din interior.

Sunt aici mai ales pentru că recunosc nevoia unui parteneriat, a unui transfer reciproc de încredere, între comunitatea celor care îşi asumă iniţiativa la nivel local şi cei care sunt însărcinaţi cu asigurarea unui climat naţional favorabil acestui demers. Unul din oamenii de referinţă ai perioadei de aur a Greciei antice, Pericle, spunea: “Un om al cetăţii care nu este interesat de politică nu poate fi considerat un om care îşi vede de rostul lui, ci unul care nu îşi are rostul în cetate.” E o afirmaţie severă şi, evident, nu putem pune semnul de egalitate între Aradul anului 2013 şi Atena secolului 5 î.Hr., dar ideea de implicare civică în protejarea şi potenţarea libertăţii de gândire şi acţiune e cu siguranţă relevantă aici şi acum.

Ce îmi doresc eu (şi mulţi alţii ca mine) de la cei care gestionează România? Să asigure un cadru juridic coerent şi stabil pentru mediul de afaceri (inclusiv o justiţie robustă), să pună frâu corupţiei şi risipei administrative şi să promoveze România în exterior. Chiar şi o astfel de platformă, aparent normală şi rezonabilă, presupune riscuri pentru cei care o promovează. Şi, dacă e să am (să avem) astfel de aşteptări de la alţii, trebuie să fim gata să ne asumăm şi noi – cei din vestul ţării – un rol activ în promovarea acestui parteneriat bazat pe valori comune şi curaj în iniţiativă!

Prolificul autor britanic G. K. Chesterton remarca faptul că libertatea de a naşte legi este caracteristica esenţială a unui popor liber. Ca cetăţean şi ca antreprenor român, membru al acestei comunităţi, nu pot decât să sper că libertatea politică de aici va duce din ce în ce mai mult la o libertate de a risca în gândire şi acţiune, dând astfel naştere unui cerc virtuos în permanentă expansiune!

http://www.nouarepublica.ro/libertatea-celor-care-risca/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s