Eu vreau un oraş curat

Noua Republică Galaţi îi invită pe tinerii gălăţeni cărora le pasă de cum arată cartierele în care locuiesc să participe la acţiunea de ecologizare Eu vreau un oraş curat. În urmă cu două săptămâni, membrii Noii Republici filiala Galaţi, alături de câţiva tineri voluntari, au ecologizat parcul şahiştilor din Ţiglina1, un parc mizer, primitor cu maidanezii şi oamenii fără adăpost. În numai o oră, am adunat 10 saci cu  gunoi.DSCN0544

Deşi în zonele centrale ale oraşului ne bucurăm de o oarecare curăţenie, mizeria din cartiere reflectă gradul nostru real de civilizaţie.

Prin campania de ecologizare, Eu vreau un oraş curat, Noua Republică Galaţi doreşte să atragă atenţia asupra responsabilităţii pe care o avem fiecare dintre noi faţă de spaţiul public. Dacă cei care aruncă gunoiul pe unde apucă suferă de o lipsă crasă de educaţie, noi ceilalţi suferim de indiferenţă faţă de spaţiul public. Nu ne indispune mizeria din cartiere pentru că ne este indiferent cum arată spaţiul din jur, abia dacă luăm în seamă preajma scării de bloc. De asemenea, dorim să tragem un semnal de alarmă administraţiei locale şi serviciilor publice de salubrizare care par să lucreze la cota de avarie. DSCN0749
DSCN0777

DSCN0497

Îi aşteptăm pe gălăţenii de bun simţ să vină alături de noi sâmbătă, 20.07.2013, ora 10:00, în staţia de autobuz Casa Roşie (de lângă stadionul Oţelul), pentru a continua acţiunea de ecologizare în zona Ţiglina 2 – I.C. Frimu.

Mizeria atrage şi mai multă mizerie, iar curăţenia impune respect.

Eu vreau un oraş curat.

Vă aşteptăm!

 

 

Anunțuri

Cinci argumente și tot atâtea mulțumiri

Stimată Doamnă, Stimate Domn,

Bunicii și părinții Dumneavoastră au fost victimele totalitarismului comunist.

Astăzi sunteți un cetățean al lumii libere. V-ați bucurat de-a lungul vieții de sprijinul și încrederea unor oameni generoși. Vă chem, de aceea, să investiți în caractere, în inteligență și în viitorul politic al României!

   Mihail Neamţu 6    Sprijiniți Noua Republică și veți investi în caractere: acolo unde alții n-au avut curajul și puterea să creadă în noutate, liderii Noii Republici au înfruntat obstacolele birocratice, financiare sau mediatice. Oamenii care au născut acest partid posedă un excelent ADN politic. Investiți așadar într-un material genetic de calitate al oamenilor temeinici, răbdători și curajoși.

Sprijiniți Noua Republică și veți investi în inteligență antreprenorială. Încă din vara lui 2011, Noua Republică a identificat nevoia unei alternative la PDL și USL.  Suntem cei dintâi care am vorbit și am acționat la firul ierbii, plecând de la cetățenia activă și dragostea față de România. Am crescut organic, firesc, fără sprijin din establishmentul politic și fără bani murdari. Am fost mereu intransigenți, dar și deschiși la dialog.

Sprijiniți Noua Republică și veți investi în tinerețe. Ca partid cu o medie de vârstă sub 40 de ani, noi suntem viitorul României. Mizăm pe electoratul dinamic, activ, aducător de plus-valoare în societatea românească. Tinerețea va juca un rol important în participarea Noii Republici la alegerile europarlamentare sau prezidențiale din 2014.

Sprijiniți Noua Republică și veți investi în curăție. Niciun lider al Noii Republici nu poate fi acuzat de corupție. Nicio personalitate a Noii Republici n-a fost angrenată în structuri de putere compromise sau controversate. Campania pentru Europarlamentarele din 2014 va începe fără tinichele, poveri sau moșteniri negative. Oferim românilor soluții, nu explicații pentru falimentul actual.

Sprijiniți Noua Republică și veți investi în eficiență. În doar cinci luni de existență, am devenit partenerii Alianței Conservatorilor și a Reformiștilor Europeni (AECR). În perioada martie-mai 2013, creșterea în procente a partidului Noua Republică a fost de 100% lunar. La o participare redusă de numai 30% (votul pentru Europarlamentare în 2009), Noua Republică ar avea astăzi între 4 și 5% (conform ultimului sondaj Adevărul).

În condițiile limitărilor logistic-financiare specifice oricărui început, creșterea Partidului nostru probează un succes evident în comunicarea mesajelor noastre în favoarea libertății economice. Ne dorim pentru partid un plus de eficiență managerială. Atragerea finanțării curate, descoperirea a noi lideri naționali și locali, creșterea vizibilității, dar mai ales paza urnelor de vot în 2014 sunt prioritățile noastre.

Contextul intern e favorabil unei creșteri pe termen scurt și mediu: erodarea puterii USL se face în sprijinul nostru, al celor nepătați și necompromiși.

Vă chem să investiți în caractere, în inteligență antreprenorială, în tinerețe. Cu Noua Republică, România are mai mult viitor.

Al Dumneavoastră,

Mihail Neamţu

 DoneazăE-mail: donatii@nouarepublica.ro

ASOCIAȚIA NOUA REPUBLICĂ

Adresa: Municipiul București, Aleea Târgu Neamț, nr.1, bl. D9, sc.B, et.4, ap.20, sector 6

Cod fiscal: 29478470

Cont RON: RO13INGB0000999902834823

Cont EUR: RO17INGB0000999902834848

Cont USD: RO76INGB0000999902834853

Cod SWIFT/BIC: INGBROBU

Sucursala: ING Office Cotroceni, str. Zării, nr.13, parter, sector 5, București

Pentru modulul online vă rugăm să accesaţi pagina de donaţii. Vă mulţumim!

http://www.nouarepublica.ro/cinci-argumente-si-tot-atatea-multumiri/

Liberare fiscală și raportare semestrială pentru parlamentari

Corneliu Berari, membru al Preşedinţiei Noua Republică

Ți-ai pus vreodată întrebarea cât  din munca ta îți ia statul în schimbul serviciilor pe care (pretinde că) ți le furnizează (siguranță, sănătate, educație, sistem politic democratic, infrastructură de transport, etc.)? Cât din timpul tău de lucru este utilizat pentru a plăti taxele și impozitele impuse de stat? Și cum te situezi în calitate de cetățean al României în comparație cu cetățenii celorlalte țări din Uniunea Europeană (UE)? Cu alte cuvinte, cum arată povara fiscală a cetățeanului român la scară europeană?

New DirectionDin fericire, există un răspuns științific la aceste întrebări. El se găsește în raportul The Tax Burden of Typical Worker in the EU 27 al Fundației New Direction (think-tank asociat cu Alianța Conservatorilor și Reformiștilor Europeni la care Noua Republică urmează să adere în acest an). Realizat pe baza datelor furnizate de Ernst & Young, acest raport conține un clasament al poverii fiscale din țările membre ale UE ordonat în funcție de data calendaristică la care un “cetățean tipic” din aceste țări încheie plata datoriilor către stat și poate, în sfârșit, să-și rețină roadele muncii sale. Această dată este “ziua liberării fiscale” / “tax liberation day” (prefer să traduc “liberation” prin “liberare” pentru că, în opinia mea, acest cuvânt, asociat pentru toți cei care au făcut armata cu ziua încetării serviciului militar obligatoriu, redă cu un plus de nuanță și adecvare situația pe care o descrie încetarea plății obligațiilor către stat).

Nu vreau să discut aici metodologia calculării datei în care survine “ziua liberării fiscale” în fiecare țară membră a UE (cei interesați pot consulta raportul, disponibil aici). Vreau doar să fac câteva comentarii pe marginea poziției României în acest clasament iar apoi să prezint o inițiativă pe care Noua Republică dorește să o promoveze în spațiul public românesc în vederea creșterii nivelului de conștientizare și de responsabilizare în ceea ce privește cheltuirea banului public la noi în țară.

Conform cu analiza New Direction, în calendarul “zilei liberării fiscale” România se găsește pe locul 21 din cele 27 țări membre ale UE. Pe primul loc se află Ciprul, țară în care în data de 14 martie „cetățeanul tipic” își poate încheia socotelile cu statul, urmând ca restul anului să muncească doar pentru sine. Pe următoarele locuri se clasează Irlanda (24 aprilie), Malta (29 aprilie), Marea Britanie (13 mai) și Bulgaria (25 mai). În cele mai multe state membre ale UE ”ziua liberării” de datoriile fiscale survine în luna iunie. Țările în care cetățeanul termină de plătit dările către stat în cel de-al doilea semestru al anului sunt România (1 iulie), Italia (10 iulie), Germania (13 iulie), Ungaria (16 iulie), Austria (23 iulie) și Franța (26 iulie), pe ultimul loc clasificându-se Belgia (8 august).

Analizând calendarul “liberării fiscale” în UE în calitate de cetățean al României nu poți să nu nu remarci discrepanța dintre mărimea poverii fiscale din țara noastră (exprimată într-un efort cu o durată comparabilă cu cel înregistrat în câteva din cele mai dezvoltate țări membre ale UE, precum Germania, Italia, Austria și Franța) și calitatea serviciilor pe care statul român ni le oferă. Deși nici situația cetățenilor din aceste țări nu e prea roză în ceea ce privește libertatea fiscală de care se pot bucura, nu se poate nega faptul că statele acestea au reușit să asigure un nivel foarte ridicat de servicii publice cetățenilor lor (în cadrul așa numitului “model social european”).

Rămâne de văzut în ce măsură aceste state vor putea să-și mențină pe viitor calitatea și anvergura serviciilor furnizate cetățenilor. Un fapt este însă absolut sigur: în schimbul taxelor pe care le plătesc statului, contribuabilii din aceste țări beneficiază de servicii publice de calitate, în timp ce cetățenii români, la un nivel de impozitare comparabil, trebuie să scoată bani suplimentari din buzunar pentru a beneficia de serviciile publice deja finanțate din bani publici (situația din sectoare precum sănătatea sau educația este mai mult decât grăitoare în acest context).

Reducerea poverii fiscale este o provocare politică de dimensiuni istorice pe care Partidul Noua Republică și-o asumă cu toată seriozitatea. În conformitate cu orientarea sa doctrinară, care accentuează importanța prudenței fiscale în gestionarea resurselor publice, Noua Republică militează pentru o politică responsabilă atât în ceea ce privește politicile publice implementate de către stat cât și în ceea ce privește cheltuielile publice pentru susținerea infrastructurii politice democratice din România. În acest sens, Partidul Noua Republică consideră că politicienii ar trebui să fie mult mai cumpătați și mai transparenți în cheltuirea banului public. Chiar mai mult decât atât: în vremuri de criză politicienii cu funcții de reprezentare s-ar cuveni să ofere modele și bune practici în ceea ce privește chivernisirea cu dreaptă socoteală a resurselor publice.

În consecință, ca un prim pas în vederea creșterii nivelului de transparență în viața politică și pentru o mai obiectivă evaluare a performanțelor demnitarilor statului, Noua Republică propune fiecărui parlamentar din România să publice un raport semestrial de activitate defalcat pe (cel puțin) următoarele capitole: cheltuielile din bani publici efectuate în ultimele șase luni (indemnizație, diurne, transport, cheltuieli privind cabinetul parlamentar, etc), activitățile realizate în decursul semestrului și beneficiile pe care aceste activități le au pentru alegători. Până la urmă, dacă jumătate de an cetățeanul trebuie să muncească pentru stat, nu ar fi oare corect și cinstit să știm pentru ce plătim și pentru cine muncim? Dacă tot lucrăm jumătate de an pentru stat, nu credeți că ar fi frumos și democratic ca parlamentarii să ne spună ce au făcut în ultimele șase luni și la ce costuri pentru cetățeanul plătitor de taxe și impozite?

Așadar, în condițiile în care parlamentarii, și-au asumat un mandat de reprezentare a intereselor cetățenilor (care, iată, în România muncesc șase luni dintr-un an pentru a întreține statul) Noua Republică le cere public tuturor parlamentarilor să dea o minimă dovadă de respect față de cei care-i plătesc prin realizarea în următoarele două săptămâni din luna iulie a unui raport semestrial de activitate în care să se poată vedea clar modul în care costurile publice cu activitățile realizate de dumnealor se reflectă în beneficii directe și indirecte pentru cei care i-au ales și ale căror interese susțin că le reprezintă.

Dacă este cazul, evident…

http://www.nouarepublica.ro/liberare-fiscala-si-raportare-semestriala-pentru-parlamentari/

Libertatea celor care riscă

Discursul susţinut de Michael Bulzan la conferinţa “Sclavie sau Libertate? România după Marele Jaf” (25 Iunie, Arad)

La prezentarea pe care tocmai aţi auzit-o aş adăuga descrierea oarecum paradoxală de “arădean neliniştit”. Am fost odată „tânăr şi neliniştit”, am rămas (doar) „neliniştit”… Mă bucur să fiu astăzi alături de un prieten, Mihail Neamţu, la rândul său un arădean neliniştit, şi bineînţeles alături de dumneavoastră care, prin prezenţa la această conferinţă, vă identificaţi cu acea comunitate de oameni nerăbdători să vadă o potenţare a libertăţii nominale post-1989 sub formă de forţă a schimbării, chiar dacă această asumare presupune efort şi sacrificiu.

Revenind la autocaracterizarea cu care am început, aş preciza că „nelinistea” mea se leagă de sfera antreprenoriatului. Timp de aproximativ 7 ani am lucrat ca angajat în diverse companii, atât în România cât şi în Marea Britanie şi în Statele Unite. Repatrierea familiei noastre, în decembrie 2006, a marcat şi repoziţionarea ca administrator al propriei afaceri, într-un context economic plin de oportunităţi dar şi de riscuri.Michael Bulzan

De la distanţă, libertatea şi autodeterminarea unei asemenea poziţii sunt tentante, dar realitatea antreprenoriatului „cu normă întreagă” în România ultimilor ani e una mult mai nuanţată (după cum, cu siguranţă, mulţi dintre dumneavoastră ştiţi deja prea bine). Cu toate acestea, libertatea de a risca, de a abandona aparenta siguranţă a unui status quo în favoarea unui pas calculat dar curajos înainte, e mai importantă azi decât oricând.

Antreprenoriatul – indiferent de tipul său (economic, politic, ideologic) – este întotdeauna un pas însoţit de riscuri. Desigur, particularităţile diferă în funcţie de momentul istoric sau de contextul despre care discutăm: unul a fost riscul asumat de tatăl soţiei mele, d-l Otto Dick, când a renunţat imediat după Revoluţie la postul de Contabil-şef la Vagoane în favoarea „mediului privat”; altul a fost riscul asumat de mine şi soţia mea atunci când am lăsat carierele din New York pentru antreprenoriatul în Arad. Şi altul este riscul asumat de Mihail Neamţu, în sfera antreprenoriatului politic românesc. Însă fiecare din aceşti pasi conţine o combinaţie de noi posibilităţi care dau sens curajului şi iniţiativei celor care îl fac.

Declaraţia de Independenţă, „certificatul de nastere” al Statelor Unite ale Americii, vorbeşte despre libertate şi şansa la fericire ca despre drepturi fundamentale ale cetăţenilor. Colonia americană a riscat mult în anul 1776 de dragul acestei libertăţi iar societatea americană – departe de a fi perfectă – a învăţat încă de la început să încurajeze şi să sprijine iniţiativa privată, nu doar declarativ ci şi concret. Şi asta pentru că riscul – în sens larg – nu e doar o sursă de senzaţii tari pentru cei cu apetit pentru aşa ceva, ci este un ingredient nelipsit progresului.

Sunt azi aici nu doar din cauza prieteniei cu Mihai şi de dragul lucrurilor care ne leagă: aprecierea comună pentru anii formatori petrecuţi la Moise Nicoară (acolo unde mama lui Mihai a predat limba română un timp îndelungat şi unde ambii mei părinţi au terminat liceul acum 41 de ani), împărtăşirea unor valori creştine fundamentale şi, nu în ultimul rând, alegerea de a fi alături de românii care încearcă să clădească ceva din interior.

Sunt aici mai ales pentru că recunosc nevoia unui parteneriat, a unui transfer reciproc de încredere, între comunitatea celor care îşi asumă iniţiativa la nivel local şi cei care sunt însărcinaţi cu asigurarea unui climat naţional favorabil acestui demers. Unul din oamenii de referinţă ai perioadei de aur a Greciei antice, Pericle, spunea: “Un om al cetăţii care nu este interesat de politică nu poate fi considerat un om care îşi vede de rostul lui, ci unul care nu îşi are rostul în cetate.” E o afirmaţie severă şi, evident, nu putem pune semnul de egalitate între Aradul anului 2013 şi Atena secolului 5 î.Hr., dar ideea de implicare civică în protejarea şi potenţarea libertăţii de gândire şi acţiune e cu siguranţă relevantă aici şi acum.

Ce îmi doresc eu (şi mulţi alţii ca mine) de la cei care gestionează România? Să asigure un cadru juridic coerent şi stabil pentru mediul de afaceri (inclusiv o justiţie robustă), să pună frâu corupţiei şi risipei administrative şi să promoveze România în exterior. Chiar şi o astfel de platformă, aparent normală şi rezonabilă, presupune riscuri pentru cei care o promovează. Şi, dacă e să am (să avem) astfel de aşteptări de la alţii, trebuie să fim gata să ne asumăm şi noi – cei din vestul ţării – un rol activ în promovarea acestui parteneriat bazat pe valori comune şi curaj în iniţiativă!

Prolificul autor britanic G. K. Chesterton remarca faptul că libertatea de a naşte legi este caracteristica esenţială a unui popor liber. Ca cetăţean şi ca antreprenor român, membru al acestei comunităţi, nu pot decât să sper că libertatea politică de aici va duce din ce în ce mai mult la o libertate de a risca în gândire şi acţiune, dând astfel naştere unui cerc virtuos în permanentă expansiune!

http://www.nouarepublica.ro/libertatea-celor-care-risca/

Revizuirea Constituţiei şi regionalizarea, eşecuri majore ale USL

Aşa cum se desfăşoară lucrurile doar un miracol mai poate conduce la revizuirea Constituţiei. Numai că în politică nu se petrec miracole.

În cazul eşecului revizuirii Constituţiei, nici de regionalizare nu se mai poate discuta, existenţa regiunilor nefiind prevăzută expres în actuala Constituţie.

Ce n-a funcţionat în planul de revizuire?

1. Elitele intelectuale ale ţării n-au putut fi păcălite. Au mirosit imediat încotro se îndreaptă revizuirea, spre extinderea puterii legislative, călcând în picioare statul de drept, separaţia puterilor în stat, independenţa justiţiei. Aşa ceva nu se iartă. Există o opoziţie masivă a ziariştilor independenţi, a societăţii civile, a cetăţenilor care înţeleg democraţia, checks and balances, imuni la gogoşile pe care le vinde puterea aflată la guvernare.

Că aceste elite, organizate prin Internet şi reţelele de socializare, au un cuvânt greu de spus, s-a văzut la referendumul din 2012, pentru demiterea preşedintelui, când au făcut diferenţa şi referendumul a fost invalidat.

Pentru aceştia, chemarea la ordine în faţa unei comisii de anchetă parlamentară a oricărui cetăţean, fie el şi procuror sau judecător, este inacceptabilă, ca şi anularea dreptului CCR de a cenzura acele hotărâri ale Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale, reducerea mandatului membrilor CSM şi altele, care nu au ce căuta în decizii ale Parlamentului.

2. Propunerea de revizuire a Constituţiei conţine prevederi ridicole, care nu au ce căuta în legea legilor. Să nu tragi pisica de coadă, că e simţitoare şi o doare, patrimoniul universităţilor private să revină fondatorilor, deşi aceştia au plecat cu un apartament şi un computer şi au făcut averi uriaşe fără să plătească taxe şi impozite la stat, fiind instituţii de interes public, sunt doar două exemple din multele care ar putea fi înşirate, venind din nepriceperea şi amatorismul unor oameni care s-au văzut parlamentari şi cred că le ştiu pe toate. Au devenit atotştiutori peste noapte.

3. Cel mai grav lucru derivă din nerespectarea deciziilor poporului de la referendumul din 2009. Încălcarea gravă a articolelor nemodificabile din actuala Constituţie (Art.2.- (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum), nu are cum să treacă de CCR, de Consiliul Legislativ şi de referendumul de aprobare a revizuirii Constituţiei.

Discuţia că referendumul din 2009 a fost “consultativ”, şi deci neobligatoriu, ascunde o capcană semantică. Consultativ vine de la “a consulta” poporul, nu de la “neobligatoriu”. Că nu suntem toţi tâmpiţi şi nedeprinşi cu înţelesurile limbii române.

4. Revizuirea Constituţiei este trecută şi prin filtrul Comisiei de la Veneţia şi a experţilor UE, care au şi anunţat că studiază cu mare atenţie cum evoluează acest proces. Aşa cum s-a întâmplat şi vara trecută, România nu este de capul ei. Este membru UE cu drepturi dar şi obligaţii importante care-i revin, inclusiv în respectarea democraţiei şi statului de drept.

Nu le respecta, UE are suficiente pârghii de retorsiune, de la oprirea fondurilor europene nerambursabile, necesare ca aerul economiei româneşti, la costurile împrumuturilor şi suspendarea dreptului de vot pentru România în cadrul diferitelor instituţii europene.

5. Cvorumul de validare prin referendum va fi foarte greu de atins, în cazul în care rămâne 50% +1 din populaţia cu drept de vot. Aşa ar fi normal să decidă CCR, cum a mai făcut-o şi vara trecută, pentru că voinţa poporului din art. 2 al Constituţiei, nemodificabil, nu înseamnă un grup de oameni, fie el Parlamentul, fie 25% voturi valide, din care jumătate, adică 12,5% să spună “DA”.

Voinţa populară nu înseamnă voinţa a 12,5%. Înseamnă prezenţa la vot a 50%+1 dintre cetăţeni, aşa a fost şi validată actuala Constituţie. Prin simetrie, nu poate fi modificată cu alt cvorum.

(Art.2.- (2) Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.)

Chiar presupunând că se aprobă cvorumul de 30%, mi-e greu să cred că nu se vor găsi suficienţi români conştienţi care să spună NU revizuirii, în cazul în care continuă să menţină aberaţiile pe care le comentăm cu toţii.Ştefan Vlaston

6. Există disensiuni majore între PSD şi PNL, care nu mai pot fi ţinute sub preş. Aproape zilnic apar divergenţe de opinii, inclusiv pe problema revizuirii Constituţiei, pe care Victor Ponta şi Crin Antonescu nici nu se mai obosesc să le ascundă.

Toate aceste raţionamente sunt trecute în revistă şi de către actuala putere, care a lăsat-o mai moale cu calendarul iniţial. Votul în Senat va fi dat la toamnă, eventuala reîntoarcere de mai multe ori în Parlament a legii de modificare a Constituţiei va lua timp, posibilul referendum cerut de preşedinte tulbură şi el apele, aşa că anul acesta nu văd cum se poate organiza un referendum de aprobare a revizuirii Constituţiei.

Anul viitor va începe în forţă sub spectrul campaniei electorale pentru europarlamentare, aşa că timp pentru revizuiri aşa de importante nu mai există.

În felul acesta nici problema regionalizării nu mai poate fi pusă, pentru că depindea de aprobarea revizuirii Constituţiei.

Problemele economice ale ţării sunt tot mai dificile, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aceea din târg, şi Victor Ponta este obligat să facă faţă zilnic ameninţării cu demonstraţii şi greve chiar în faţa Guvernului, dovadă a faptului că lucrurile nu merg deloc bine în economie.

De promisiunile din Programul de Guvernare al USL se cam alege praful, începând cu cele două mari proiecte, revizuirea Constituţiei şi regionalizarea. Este singura modalitate pentru votanţii USL să înţeleagă, în sfârşit, pe cine au votat.

Ca şi disoluţia în care a intrat PP-DD, după ce a obţinut 14% din voturi. Lecţii de democraţie şi respectare a votului popular.

Articol publicat şi pe Ziare.com

http://www.nouarepublica.ro/revizuirea-constitutiei-si-regionalizarea-esecuri-majore-ale-usl/

 

Noua Republică declară falimentul liberalismului hunedorean

Rezumatul conferinţei de presă susţinută de Noua Republică Hunedoara în data de 14 iunie 2013

Primarul Petru Mărginean e dator să ofere o perspectivă economică pentru Deva

Cum stăm?

Să presupunem că sunteţi unul dintre cetăţenii oraşului Deva aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Dacă veţi consulta datele puse la dispoziţie de AJOFM, veţi afla o cifră de câteva zeci de locuri de muncă existente. Circa 60 să spunem cum erau declarate zilele trecute. Numărul persoanelor aflate într-o astfel de situaţie este de peste 1000, fără a lua în calcul cetăţenii care nu au loc de muncă dar nu apar în raportările AJOFM. Doar din datele acestea vedem un raport de 20 la 1.

Este interesant de ştiut şi faptul că locurile de muncă ce necesită studii superioare sunt extrem de rare. Deva devine un loc care investeşte în educarea unor tineri care sunt apoi lăsaţi să plece şi să contribuie la dezvoltarea altor oraşe din România sau din lume. Specialiştii în domenii precum IT, management, inginerie şamd sunt încurajaţi practic să se orienteze spre locuri unde piaţa cere expertiza lor şi o plateşte.

Între timp, preocuparea Primarului Devei de pildă, pare a fi organizarea de spectacole şi festivaluri. Noua Republică aşteaptă fapte care să facă dovada că domnul Petru Mărginean e preocupat de creşterea economică a acestui oraş. Credem că Primarul Petre Mărginean este dator să ofere cetăţenilor Devei o perspectivă economică. Un oraş nu poate să existe doar prin pensionari singuri, bugetari şi şomeri.

Oraş sănătos. Subiectul nu are căutare în şedinţele de consiliu local

Primarul acestui oraş a promis un oraş sănătos. Pentru noi un oraş sănătos înseamnă existenţa unei perspective economice. Încurajarea antreprenorilor locali şi a investiţiilor. Nu poţi vorbi de sănătate atunci când nu şi-o permiţi. Atunci când familia ta e mereu ameninţată de lipsa locurilor de muncă şi de venituri prea mici.

Oraş sănătos înseamnă şi preocuparea pentru eradicarea locuirii sub standarde. Sunt încă străzi întregi care nu au apă curentă în acest oraş european sănătos. Sunt străzi şi imobile care sunt focare de nesănătate şi nesiguranţă. Un oraş nu poate fi sănătos atunci când câinii vagabonzi mişună pe străzi.

Nu am văzut preocupare pentru astfel de probleme în consiliul local. Poate nu e de aşteptat ca domnul Mărginean să îşi ţină promisiunile. Ştim că a promis la finele ultimei campanii electorale că va avea loc curăţirea afişajelor electorale legale şi ilegale. Ori în Deva mai poţi încă găsi afişe sau bannere de acum două campanii. Primarul cel nou uită repede…

Noua Republică declară falimentul liberalismului hunedorean

PNL se transformă de la o zi la alta într-o organizaţie mafioto-securistă.

Organizaţie mafiotă, pentru că oameni acuzaţi de fapte precum răpire, şantaj, cămătărie îşi găsesc locul în rândurile acestui partid. Sunt promovaţi şi ocupă posturi de consilieri judeţeni sau locali din partea PNL.

Organizaţie securistă, pentru că oamenii săi de vîrf sunt ocoliţi de articolele din statutul PNL (cap III, art.20, lit D) care promit că membrii de partid dovediţi colaboratori ai Securităţii sunt excluşi. Domnul Mircea Moloţ (aflat şi într-o situaţie de incompatibilitate declarată de ANI) este o excepţie de la acest articol al statutului PNL.

Nu în ultimul rând, vorbim de falimentul liberalismului din punct de vedere al dezvoltării pieţei libere în judeţul Hunedoara. Hunedorenii au dorit liberalism, au votat lideri liberali. Unde sunt roadele pe care viziunea liberală ar trebui să le dea? Unde e piaţa liberă? Unde sunt angajatorii pe care îi aşteptăm?

Privatizarea CFR Marfă

CFR Marfă are încă un rol însemnat pentru judeţul Hunedoara prin ecuaţia minerit – transport feroviar – Mintia. Judeţul se va mai confrunta cu o gravă problemă socială dacă această situaţie nu e gestionată responsabil. Se vorbeşte de închideri de mină făcute pe criterii politice, de absurditatea unui preţ mai mare al cărbunelui din curte, faţă de cel de peste oceane, de privatizări făcute după ureche sau pentru a favoriza anumiţi operatori.

Decizia guvernului Ponta de a “şterge” datoriile CFR Marfă prin Ordonanţă de urgenţă ridică suspiciuni serioase privind corectitudinea procesului de privatizare a acestei companii.

Practic, ca urmare a acestei decizii a guvernului, CFR Marfă a devenit mai valoroasă cu 127 milioane de lei pe spinarea plătitorilor de impozite. În condiţiile în care ofertanţii iniţiali nu ştiau de această intenţie, guvernul poate fi suspectat de înţelegeri cu unul dintre câştigători.

Din cauza condiţiilor financiare impuse, competitorii serioşi care puteau eficientiza compania au fost din start descurajaţi să participe la privatizare. Schimbarea termenilor financiari în timpul procesului de privatizare este o încălcare grosolană a regulilor în materie de privatizare.

Partidul Noua Republică cere anularea procedurii de privatizare în actualele condiţii şi reluarea intregului proces de la zero. În plus, suspiciunie unei fraude masive trebuie înlăturate prin declanşarea unei investigaţii de către autorităţile în drept.

Filiala Judeţeană Hunedoara a Partidului Noua Republică

Biroul de presă

Tel.: 0756 676 776

deva@nouarepublica.ro

http://www.nouarepublica.ro/noua-republica-declara-falimentul-liberalismului-hunedorean/

Preşedinţia se înnoieşte cu informatorul Răzvan Murgeanu

Politica românească se înnoiește la vârf. Plagiatorul Ponta defilează cu Șova, Bănicioiu şi pușcăriabilii Dragnea sau Fenechiu. La Cotroceni, în schimb, se vorbea despre o deschidere europeană.

14 Ianuarie 2012: aproape trei sute de CV-uri ale unor tineri absolvenți români de studii în străinătate au fost depuse la Administrația Prezidențială pentru cele trei posturi vacante de consilier de stat. Rezultatul?

10 Iunie 2013: Răzvan Murgeanu este angajat consilier prezidențial la Cotroceni.

Cine este Răzvan Murgeanu?

Răzvan Murgeanu

Fost informator al Securității și partener de afaceri cu Puiu Popoviciu, trimis în judecată de procurorii DNA pentru o afacere controversată cu terenuri în Băneasa în valoare de aproximativ 100 milioane de dolari.

E oare și asta o mișcare populară? În acest fel dorește Traian Băsescu să renască încrederea cetățenilor în clasa politică? E un demers menit să-i insipire pe acei zeci de tineri români cu doctorate la Harvard? E o probă a meritocrației? Întrebăm ca ignoranţi, căci sigur ne scapă înalte rațiuni de Stat și calcule de interes național…

Ne amintim şi cazul celor 149 de bursieri trimişi pe bani publici de Guvernul Tăriceanu să studieze la universităţi prestigioase din străinătate pentru ca la întoarcerea în ţară să le fie refuzate funcţiile promise prin contract.

Noua Republică denunţă casta politico-administrativă care blochează accesul tinerilor instruiţi la funcţii de răspundere în aparatul bugetar şi se angajează să propună măsuri concrete în sensul depolitizării administraţiei publice.

http://www.nouarepublica.ro/presedintia-se-innoieste-cu-informatorul-razvan-murgeanu/