Planul Urbanistic Zonal – Faleza Galați, neinteresant …

Ştefan Bădiţădsc02283

Zilele acestea, mai precis între 21 și 27 iunie 2013, la Parcul de Soft din Galați (aflat pe Str. Portului, în vecinătatea Hotelului Mercur) între orele 10:00 și 15:00, are loc „dezbaterea” ideilor pentru PUZ Faleză. Adică, cum să fie cât mai funcțională faleza, pentru a atrage turiști, investitori și a oferi consumatorilor de frumos,…. FRUMOS!

Interes aproape 0 spre -1 din partea cetățenilor dar și a autorităților, care nu binevoiesc să fie prin preajmă și să răspundă cetățenilor, căci pe banii noștri s-a elaborat acest PUZ….dsc02291

În afară de arhitecți, jurnaliști (dintre care amintesc pe Silviu Vasilache -Vox TV și pe Anca Melinte – Viața Liberă) și o doamnă din primărie, n-am văzut niciun cetățean care să vină și să propună sau să discute cu cineva despre ceva. În ziua în care am fost prezent acolo, am fost primul și singurul înscris pe tabelul destinat cererii de informații, pentru contact ulterior.dsc02290

Ce am propus eu:

1. Tramvai de epocă pe ruta Piața Mare – Mihai Bravu – Gara C.F.R. – Ana Ipătescu – Portului – Palatul Navigației – Faleza inferioară – Trecere bac și retur (tramvai cu viteză de croazieră scăzută)

2. Refacerea totală a gropii de la Elice

3. Mutarea Elicei într-un alt loc, căci lângă statuia lui I.C. Brătianu se concurează pentru atenție

4. Un parc amenajat în jurul statuii Docherului

5. Amplasarea mai multor țâșnitori cu apă potabilă

6. Camere de luat vederi pentru siguranța populației dar și care să transmită pe internet imagini în direct

7. Continuarea zonei de promenadă spre Plaja Dunărea – Port Mineralier

8. Pe Faleza Inferioară să fie mai multe simboluri gălățene, poate chiar și statuia lui C. Negri de la Spicu să fie mutată, căci acum nu este valorificată deloc. O posibilă locație ar fi un sens giratoriu nou creat

9. Parcuri ce să cuprindă locuri de odihnă și locuri de joacă pentru copii

10. Demolarea tuturor construcțiilor parazitare din acea zonă, INCEPÂND CU „LIBERTATEA 2000”

http://stefanbadita.wordpress.com/2013/06/24/planul-urbanistic-zonal-faleza-galati-neinteresant-pentru-nimeni/

Anunțuri

Oltchim – cronica unei morti anuntate

Mihnea Vasilache septembrie 27, 2012

Au curs rauri de cerneala pe subiectul Oltchim si nu intentionez sa mai adaug inca o calimara pe teme sociale si politice deplangand situatia disperata a companiei si angajatilor, incompenta guvernului sau exotismul ofertei castigatoare (desi toate sunt adevarate). Din pacate si ca de obicei, din tot acest maelstrom mediatic lipsesc faptele, cifrele si analiza tehnica si logica a situatiei. Pentru conformitate si claritate: nu sunt inginer chimist dar am finantat industria petrochimica, inclusiv manufactura de PVC, in America si Europa in ultimii 15 ani.

Ce este PVC?

Policlorura de vinil, abreviat in mod comun PVC, este al treilea cel mai produs plastic de baza din lume (dupa polietilena si polipropilena). PVC este in general folosit in industria constructiilor unde inlocuieste metalul. Are avantajul ca poate fi modificat in multe feluri prin adaugarea de aditive drept care derivate de PVC capata uzuri extrem de variate precum imbracaminte, covoare, decoratii, mobila, izolant electric, produse gonflabile si, in general, inlocuitor al cauciucului. PVC a fost descoperit inca din secolul 19 dar fost prima oara produs comercial de B.F. Goodrich Company in 1926. Exista metode multiple de manufacturare a PVC cat si a materiei prime VCM (clorura de vinil  monomer) si de obicei fabricile contemporane sunt integrate. Cu alte cuvinte, procesul de productie incepe de la etilena care se combina cu clor si oxigen pentru a produce VCM, desi exista si metode alternative de productie precum tratarea acetilenei cu acid clorhidric. Urmeaza procesul de polimerizare a VCM si adaugarea de aditive (stabilizatori, plastifianti, etc) pentru a obtine diferitele forme de PVC. Tabelul de mai jos arate materia prima si cantitatile necesare productiei unei tone de PVC:

Oltchim, un jucator tanar de talie medie

Constructia Oltchim a inceput in 1966 iar complexul petrochimic, integrat cu Arpechim Pitesti, a inceput sa produca PVC in 1970. Proiectantul fabricii de PVC a fost o firma consacrata care exista si in prezent, Toyo Engineering Corporation din Japonia. Merita observat ca tehnologia de productie a PVC este consacrata si nu s-a schimbat prea mult in perioada postbelica precum si ca o fabrica de PVC nu se poate converti usor pentru productia unor alte produse petrochimice. O consecinta suprinzatoare este ca Oltchim este una dintre cele mai recente mari fabrici de PVC din Europa. Capacitatea nominala (teoretica) de productie, 450k tone pe an, o plaseaza pe locul 7 in Europa in urma liderilor Ineos Vinyls (1,586k tone/an), Solvin (1,443k tone/an) si Arkema (857k tone/an). Pentru context, capacitatea totala in Europa este de aproximativ 8.5 milioane de tone pe an si cea globala de 48 milioane tone pe an. Tabelul urmator plaseaza Oltchim in contextul principalilor competitori europeni

Lunga agonie a Oltchimului a inceput, ca pentru multi alti colosi industriali construiti in anii comunismului fara o ratiune economica, la inceputul anilor 1990. Dublul impact al colapsului pietelor fostului CAER si al noilor norme de poluare a condus la oprirea a 75% din capacitatea de productie in 1994. In 1997 nou creata Petrom a „rapit” rafinaria Arpechim (situata pe aceeasi platforma cu Complexul Petrochimic Pitesti) care era principalul furnizor de etilena al Oltchimului asa cum fusese de altfel conceptul initial. Guvernele vremii au incercat, fara succes si niciun entuziasm, sa privatizeze Olthim de patru ori (in 2001, 2003, 2006 si 2008). Au reusit insa sa privatizeze Petrom in 2004 iar noul proprietar OMV a decis sa incerce sa vanda Arpechim inapoi statului roman in 2007 din cauza varstei instalatiilor si a costurilor ridicate de modernizare. Dupa tergiversari repetate ale guvernului din acea perioada OMV a oprit productia de etilena in Noembrie 2008 ceea ce, combinat cu criza economica ce incepuse sa zgaltaie economia mondiala, a condus la pierderi monetare semificative pentru Oltchim.

PCC – prieten sau dusman?

PCC, bazata in Duisburg (Germania), este un grup de companii active in Chimie, Energie si Logistica cu vanzari totale de €615 milioane in 2011 din care mai mult de 90% obtinute in industria chimica. Business-ul din Polonia, PCC Exol SA, este listat incepand cu August 2012 la bursa din Varsovia dar actionarul majoritar al grupului este Waldemar Preussner, un om de afaceri german de origine poloneza. In Mai 2007, PCC a cumparat 1.1% din actiunile Oltchim direct de pe Bursa din Bucuresti. AVAS, care detinea 95.73% din actiuni la vremea respectiva, se pregatea sa micsoreze capitalul social in urma unei decizii a curtilor data inca din Iunie 2006 care refuzasera o marire de capital anterioara. Rezultatul acestei intarzieri nejustificabile a fost ca participarea PCC a devenit 12.0% dupa ce decizia a fost implementata la sfarsitul anului 2007 iar Ministerul Economiei a ajuns sa detina 54.8%. Ulterior, atat PCC cat si fondul Carlson Private Equity (http://www.carlsonfunds.co.uk/) au continuat sa cumpere actiuni de pe Bursa Bucuresti si au semnat in Iunie 2011 un memorandum prin care se angajeaza sa actioneze in comun pe tema Oltchim. In Decembrie 2011, PCC avea 18.3% din actiuni si Carlson 14.0%.

Management-ul Oltchim, condus de Constantin Roibu timp de 21 de ani, a intrat in disputa cu actionarii minoritati practic imediat. Disputa s-a purtat in curti, in Consiliul de Administratie si in presa ambele parti acuzandu-se reciproc de reavointa si ilegalitati. Dl. Roibu acuza PCC ca vrea fie sa inchida Oltchim pentru a elimina un competitor (PCC detinand in portofoliu o companie similara in Polonia) sau sa cumpare compania pe nimic. PCC acuza managementul companiei de incompetenta manifestata prin bugete nerealiste, planuri de investitii nerentabile (in special in ceea ce priveste achizitionarea si modernizarea Arpechim), neadaptare la cerintele pietei, samd.

Nu sunt in masura sa emit o judecata asupra veridicitatii acuzatiilor dar cateva fapte sunt evidente. PCC nu este o organizatie caritabila si are operatiuni in Polonia care concureaza direct cu Oltchim pe piata europeana. In acelasi timp, aceste operatiuni sunt profitabile si listate la bursa din Varsovia (http://www.gpw.pl/karta_spolki_en/PLPCCEX00010/#basic_data). La fel de adevarat este ca management-ul Oltchim, in frunte cu dl Constantin Roibu, a fost platit cu €1.7 milioane in 2011 si €1.2 milioane in 2010 in timp ce compania inregistra pierderi semnificative. In fine, tabelul de mai jos arata pozitia costurilor si marginilor de profit ale companiei in 2009 in comparatie cu competitorii europeni.

Valoarea Oltchim

Inainte de a discuta potentiale solutii in cazul Oltchim am sa incerc sa fac o evaluare, in mod necesar aproximativa, a companiei. Sarcina este simplificata de faptul ca nu se pot folosi metrici legate de profitabilitate (ea nu exista de cativa ani) asa ca atentia trebuie concentrata asupra activelor, costurilor de modernizare, de restructurare si reorientare a activitatii si a potentialului de profit rezultant.

Fabricile de PVC sunt investitii masive si riscante (din cauza imposibilitatii de conversie) asa ca se construiesc in numar relativ limitat. Am examinat doua cazuri recente, Chemplast Sanmar a terminat de construit o fabrica cu o capacitate de 170k tone pe an in Cuddalore, India in Septembrie 2009 cu un cost mediu de $3,500/tona. In Iulie 2010, RusVinyl a inceput constructia unei fabrici cu o capacitate de 300k tone pe an la un cost mediu estimat de $4,300/tona. Avand in vedere viata relativ lunga a acestor fabrici putem incerca o estimare a valorii activelor Oltchim bazata pe capacitatea nominala de 450k tone si un interval de pret $1,500-$2,000 pe tona, cu mentiunea ca nu stiu cat din capacitatea nominala a Oltchim este inca functionala.

Din acest calcul rezulta o valoarea care poate varia intre $675 (€525) milioane si $900 (€715) milioane presupunand ca intreaga capacitate a Oltchim poate fi folosita. Din aceasta valoare trebuie scazute bineanteles datoriile companiei pentru a estima pretul actiunilor. In Decembrie 2011, conform raportului anual auditat de KPMG, Oltchim avea datorii bancare garantate de €122 milioane pe termen scurt (sub un an) si €12 milioane pe termen lung. In plus, compania mai datora €151 milioane companiei Electrica si €120 milioane la AVAS. In total, o datorie de €405 milioane. Din Decembrie 2011 si pana in Septembrie 2012 s-au acumulat probabil datorii suplimentare dar nu am acces la date. In plus, se estimeaza un cost de aproximativ €45 de milioane pentru repornirea fabricii si acoperirea salariilor neplatite. Cu alte cuvinte, orice nou investitor la Oltchim trebuie sa isi asume plata unei datorii de aproximativ €450 milioane de euro in plus fata de pretul de achizitionare al actiunilor. In consecinta pretul teoretic al 100% din actiuni variaza intre €75 milioane si €265 milioane. Mai trebuie mentionat ca din cauza intarzierilor si balbaielilior repetate in privatizarea Oltchim, statul roman ca si actionar majoritar este de fapt un vanzator fortat de creditori ceea ce inseamna ca in practica ne putem astepta la oferte reduse cu cel putin 25% fata de valoarea teoretica a actiunilor. Rezulta un pret pentru pachetul de 54.8% din actiuni detinut de Ministerul Economiei care poate fi chiar si numai €30 milioane. Merita observat ca actiunile Oltchim sunt in prezent cotate la 0,65 lei ceea ce implica o valoare totala de piata de aproximativ €50 de milioane adica €27 de milioane pentru pachetul statului si confirma estimarile de mai sus.

Oltchim incotro?

Mai important decat analiza de mai sus este drumul pe care o va lua Oltchim de acum inainte. Este cunoscut ca Romania si-a asumat obligatia, in cadrul acordurilor de finantare cu FMI si EU, de a reduce pierderile intreprinderilor de stat prin privatizare. Trebuie clarificat faptul ca FMI nu impune statului roman nicio solutie in ceea ce priveste eliminarea pierderilor de la Oltchim sau alta companie de stat, pierderi care sunt acoperite din bani publici si imprumuturi. FMI, ca orice creditor comercial, impune ca aceste pierderi sa se micsoreze pana la eliminare intr-un orizont dat de timp. Statul roman este liber sa aleaga cea mai buna solutie pentru respectarea acestei conditii si a ales privatizarea.

Strategia de privatizare a Oltchim a fost gresita fundamental de la inceput. Criteriul unic de judecare al ofertelor a fost pretul actiunilor. Trecand peste faptul ca nu au existat filtre legate de bonitatea ofertantilor si existenta resurselor financiare, privatizarea Oltchim nu trebuia sa aiba in vedere numai maximizarea pretului pentru ca sumele in chestiune sunt nesemnificative in contextul unui buget anual national de aproximativ €45 de miliarde. Conditia minima a privatizarii trebuia sa fie obligativitatea repornirii si operarii combinatului, eventual cu conditionalitati suplimentare legate de un program de investii si de mentinerea unui numar minim de angajati. Aceasta greseala elementara a guvernului curent este doar ultima si cea mai stridenta dintr-un lung sir de actiuni incompetente, nepasatoare, hraparete, ilogice sau ilegale ale tuturor guvernelor post revolutionare. Lunga boala si moartea aproape sigura a combinatului Oltchim ilustreaza in mod elocvent incompetenta economica consecventa a clasei politice romanesti.

PS Am o sugestie constructiva pentru actualul guvern. Alegeti un membru al guvernului care este credibil si competent pe subiecte economice si financiare (si vorbeste engleza bine) si puneti-l sa-l sune pe Anshu Jain sau Robert Rankin de la Deutsche Bank Londra. Promiteti-le business in viitor contra unei introduceri si recomandari catre Jim Ratcliffe, fondatorul si CEO-ul Ineos Group, cel mai mare producator de PVC din Europa. Deutsche Bank este principalul finantator al Ineos Group si salvat compania in 2009 asa ca Jim Ratcliffe le va face favoarea sa zboare cu jet-ul privat de la Lausanne la Bucuresti. Desfasurati covorul rosu la Otopeni si negociati direct (FMI va fi de acord, va asigur) cu Ineos Group preluarea Oltchim, chiar daca pachetul de actiuni se vine pe 1 euro. Evident, nu uitati sa va angajati un avocat bun care sa asiste la contractul de vanzare cumparare si sa se asigure ca Oltchim va fi modernizat si va avea un numar minim de angajati. Bafta.

Sindicaliştii gălăţeni se pregătesc de proteste

Scris de Magda CONDOS | Joi, 27 Septembrie 2012
http://www.monitoruldegalati.ro

Monitorul de Galati
Deşi la nivelul conducerii Centrale a Cartel Alfa s-a decis încă de acum câteva zila ca la nivelul fiecărui municipiu reşedinţă de judeţ să aibă loc acţiuni prin care sindicaliştii membri ai filialelor locale ale confederaţiei, să îşi arate nemulţumirea faţă de faptul că actualii guvernanţi nu şi-au respectat promisiunile legate de modificarea unor acte normative, demersul nu a fost încă mediatizat pe plan local. Informaţiile legate de decizia luată de conducerea Cartel Alfa, care a decis organizarea pe 2, 3 sau 4 octombrie, programarea fiind făcută la nivelul fiecărei filiale, nu au fost făcute publice, aşa cum era normal, de reprezentanţii din teritoriu ai confederaţiei, care erau „vocali” când a fost vorba de criticarea guvernului Boc, lucru normal ţinând cont de faptul că foştii guvernanţi au dat actele normative pe care sindicaliştii le contestă şi a căror modificare au solicitat-o actualilor guvernanţi. Modificările actelor normative, printre care Legea Dialogului Social, au fost trimise de guvernul Ponta pentru a fi aprobate către FMI şi Comisia Europeană. Deşi conducerea Cartel Alfa Galaţi nu pare a fi prea nemulţumită de faptul că actualii guvernanţi nu au respectat calendarul legat de aprobarea modificărilor la legile respective şi nici nu a anunţat public deciziile luate de coducerea Cartelului, potrivit informaţiilor noastre la Galaţi acţiunea de protest va avea loc pe data de 4 octombrie. Ca şi în cazul închiderii UPSRS de la Combinat, şi acum reacţiile publice ale sindicatelor vizavi de faptul că actualii guvernanţi nu şi-au respectat promisiunile făcute sunt extrem de palide. „În cadrul comitetului confederal al Cartel Alfa care a avut loc luni s-a luat decizia ca la începutul lunii octombrie să fie organizate proteste la nivel local prin care să atragem atenţia asupra faptului că suntem nemulţumiţi că actualii guvernaţi nu şi-au respectat promisiunile”, ne-a declarat liderul Federaţiei Solidaritatea CN Metal, Gheorghe Sora.

Cum să faci din gunoi căldură ieftină

Scris de Mirella AUR | Joi, 27 Septembrie 2012

MONITORUL DE GALATI


Cum să faci din gunoi căldură ieftină
Galaţiul se sufocă de gunoaie. La propriu! Am închis la sfârşitul anului trecut o groapă de gunoi, cea de la Tirighina, pentru că ne-a impus UE, apoi am deschis o alta, care se va umple mai repede decât s-a crezut, pentru că nu e vorba numai de gunoaiele gălăţenilor, ci şi ale altor localităţi, care îşi aduc deşeurile la noi.
Galaţiul a pus în practică un valoros proiect de gestionare a deşeurilor. E vorba de celebrul proiect ISPA-gunoi, în valoare de 21,3 milioane de euro, din care 16,046 milioane de lei reprezintă contribuţia nerambursabilă a UE iar restul reprezintă contribuţia Consiliului Local, obţinută prin contractarea unui credit la BEI. Ce înseamnă practic acest proiect pentru oraş? Amenajarea unei gropi de gunoi ecologice, care ar urma să aibă o durată de „viaţă” de minim 7 ani şi unde sunt aduse deşeurile din Galaţi şi din câteva localităţi limitrofe oraşului, dar şi funcţionarea unei staţii de sortare şi compostare a deşeurilor şi, nu în ultimul rând, aplicarea unui sistem selectiv de colectare a deşeurilor.
Colectare selectivă a deşeurilor: la alţii se poate
Despre sistemul de colectare selectivă a deşeurilor trebuie spus că sarcina îi revine societăţii Ecosal, care se ocupă atât de colectarea deşeurilor, cât şi de transportul lor. În decembrie anul trecut am văzut cu toţii „ochioasele” containere de 3 culori, unde gălăţenii pot depozita PET-urile, hârtia şi sticla. Apoi au cam dispărut. Cine şi cum le amplasează… se pare că nu are interes să recicleze, pentru că oricum, din câte am aflat, transportul la groapa de gunoi se face tot la grămadă. Adică muncim de două ori pe-un loc. Româneşte…
Am văzut cu proprii ochi cum procedează suedezii de la Linkoping, un oraş suedez cu jumătate din populaţia Galaţiului, unde Primăria a înfiinţat o societate care transformă deşeurile în căldură şi energie electrică. Dar nu orice deşeu! Vi se va părea, poate, incredibil ceea ce spun acum, dar e cât se poate de adevărat, iar dovada am avut-o în faţa ochilor. În ziua în care am vizitat centrul de reciclare al municipalităţii oraşului suedez, unde domneşte o curăţenie exemplară, ploua mărunt şi rece. Porţile erau larg deschise şi cine dorea intra şi lăsa în zecile de containere materiale diverse. Câţiva angajaţi ai societăţii Primăriei –  echivalentul Ecosal de la noi – au ieşit din baracă şi l-au întâmpinat pe un cetăţean care venise cu autoturismul personal să lase nişte deşeuri. Au vrut să-l îndrume şi să-l ajute, dar acesta nu avea nevoie: ştia exact ce are de făcut. S-a îndreptat spre containerele de care avea nevoie (scrie pe pancarte mari la ce folosesc) şi a început să scoată din portbagaj ceea ce i-a prisosit în gospodărie: un scaun rupt, nişte fiare, câteva PET-uri, cutii de carton… nu mare lucru, dar a „vizitat” câteva containere, pentru a pune fiecare bucăţică la locul ei. Câtă civilizaţie! – mi-am spus. Ghidul nostru m-a lămurit apoi că nu a fost întotdeauna aşa, dar lumea a fost nevoită să se civilizeze, pentru că altfel trebuia să scoată bani din buzunar, şi nu puţini. Explicaţia: fiecare imobil, fiecare casă, are propriul container de gunoi, iar maşina care vine să-l ridice are cântar: plăteşti pentru cât arunci! Dacă selectezi gunoiul în gospodărie şi îl duci la containerele de reciclare, nu te costă nimic. Am întrebat cât de mult plăteşti ca să ţi se ridice gunoiul şi am aflat că… mult, foarte mult: cam de patru ori mai mult decât plătim noi acum ca să aruncăm alandala la containerele insalubre care sunt golite la groapa de gunoi a oraşului, unde se tot adună şi nimeni nu câştigă nimic din asta. Dar ce am putea câştiga? Păi sudezii transformă gunoiul menajer în energie electrică şi căldură ieftină.
Noi îngheţăm în locuinţe pe bani buni
Se apropie încă o iarnă şi Galaţiul tot nu are o soluţie pentru încălzirea populaţiei. Apaterm (societatea care ar trebui să distribuie energia termică) e falimentară iar Electrocentrale (furnizorul de căldură) e dependent de materia primă (gazele), care se tot scumpeşte. Între timp, oficialităţile gălăţene spun că vor înfiinţa o clonă pentru Apaterm, care să o ia de la zero, cu oameni mai puţini. Adică vor rezolva distribuţia. Rămânem, însă, dependenţi de Electrocentrale, societate a statului, pe care Primăria nu a putut să o ia în „ograda” sa, deşi a tot încercat, şi care acum, ca în fiecare an de altfel, cere ajutorul Consiliului Local pentru a putea să achite gazul sau păcura pentru la iarnă. Oricum, să te încălzeşti cu gaz într-o perioadă în care niciodată nu ştii când mai vine o scumpire sau dacă nu cumva cei de la care importăm ne „închid robinetul” e riscant. Asta dacă nu ai altă soluţie.
Căldură ieftină şi sigură
Ne putem încălzi prin arderea deşeurilor? Categoric. Primăria din Linkoping face asta din 1964. Prima fabrică de acest gen e situată în centrul oraşului şi este încă funcţională. Asta ca să răspund la o întrebare inerentă, legată de o eventuală poluare… Transformarea gunoiului în energie nu poluează, ci dimpotrivă, te scapă de un munte de infecţie în apropierea casei. Între timp, suedezii de la Linkoping au mai construit o fabrică, pe care ulterior au şi extins-o. Explicaţia: Primăria, prin societatea sa, importă gunoi. Îl aduce din oraşe situate pe o rază de 300 de kilometri, ba chiar din ţara vecină, Norvegia. Toată lumea vrea să scape de gunoi. Dacă mai şi ia bani pentru asta… Deci Tekniska Verken Group, firma Primăriei Linkoping, îşi permite să aducă gunoiul de la sute de kilometri distanţă şi tot furnizează căldură ieftină.
Trebuie spus că 90% din populaţia oraşului primeşte căldură de la această societate, toate autobuzele din oraş folosesc biogaz obţinut din arderea deşeurilor, la fel ca un procent de 7% din autoturisme, şi se mai vinde şi energie electrică. A, şi să nu uit ceva: în lunile în care nu e nevoie de energie termică, societatea municipalităţii o transformă foarte uşor în… aer condiţionat. Toate astea, de la o societate a Primăriei care arde gunoiul. Asta în condiţiile în care nu mai puţin de 49% din gunoi se reciclează, deci se ard pentru energie doar 50% din gunoaie (şi doar 1% din deşeuri ajung la groapa de gunoi!). Să vă spunem cum e în România? Exact pe dos: 99% la gropa de gunoi, 1% se reciclează şi nimic nu se foloseşte pentru producerea energiei.
Suedia, pe primul loc în Europa la utilizarea energiei din gunoi
Suntem săraci dar şi puturoşi şi lipsiţi de viziune. O spun cifrele: Suedia are 32 de fabrici de transformare a deşeurilor în energie, iar România… zero. De ce nu am adopta modelul suedez? Nu ne plac suedezii? Atunci să ne uităm în ograda cehilor, danezilor, norvegienilor, finlandezilor… pentru că ei sunt pe următoarele locuri în ceea ce priveşte experienţa în acest domeniu.
Revenind la suedezi: când municipalitatea din Linkoping a văzut că societatea merge bine, a înfiinţat o firmă care să „vândă” experienţa în alte părţi. Aşa s-a născut Usitall, dezvoltatorul care caută zone din Europa unde să pună în practică experienţa dobândită acasă în peste 50 de ani. A vrut iniţial să construiască în Polonia, dar apoi a ales România. Aici a „ochit” oraşe mari, care au şi gunoi mult, deci materie primă din belşug. Oraşele vizate: Bucureşti, Craiova, Timişoara, Oradea, Galaţi…
Galaţiul nu vrea?
Nu ştiu ce au de gând celelalte oraşe din România, dacă vor sau nu să ardă gunoiul pe model suedez pentru a obţine beneficii pentru locuitori, dar pentru Galaţi pare o soluţie bună. Depinde, însă, de autorităţile locale. Fostul primar, Dumitru Nicolae, a vizitat anul trecut uzina de la Linkoping şi se declara impresionat. Anul acesta, în luna mai, cu ocazia unei întâlniri transnaţionale a partenerilor din cadrul proiectului ReTInA, municipiul Galaţi a stabilit ca zonă-pilot pentru revitalizare fostul depozit de deşeuri de la Tirighina. Planul de revitalizare elaborat de municipiul Galaţi include 4 scenarii posibile: crearea unui parc fotovoltaic, captarea şi utilizarea biogazului, recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile sau incinerarea deşeurilor pentru producerea de energie.
”Pe parcursul implementării proiectului, mai multe companii şi instituţii şi-au manifestat interesul ca potenţiali investitori. Cea mai apropiată de concretizare este soluţia suedezilor de la Usitall AB, companie deţinută de municipalitatea Linköping, cu experienţă şi cunoştinţe în dezvoltarea şi operarea uzinelor de căldură şi electricitate de ultimă generaţie bazate pe surse de energie regenerabilă. În aprilie 2012 părţile au convenit, în prezenţa Excelenţei Sale dl. Anders Bengtcén, ambasadorul Suediei în România, semnarea unei scrisori de intenţie pentru realizarea unei uzine de cogenerare de căldură şi electricitate în Galaţi, care va opera pe bază de combustibili regenerabili”. Au venit alegerile şi totul s-a împotmolit, deşi suedezii au contactat şi noua administraţie locală. Între timp, aşteptăm o nouă iarnă… şi încă una… Oricum, dacă s-ar lua o decizie rapid, construcţia uzinei tot ar dura vreo doi ani.
UE ne împinge de la spate
Oricât am vrea noi să ne facem că nu vedem că gropa de gunoi se umple şi oricât am vrea să ne împotrivim în a o folosi pentru obţinerea de energie, UE e categorică. Directiva europeană privind deşeurile prevede regulile obligatorii pentru tratarea gunoaielor, principiul fundamental fiind „poluatorul plăteşte”. Statele membre ale UE trebuie să acţioneze pentru reciclarea corespunzătoare a deşeurilor, iar depozitarea acestora trebuie să survină doar în ultimă instanţă. Şi noi facem exact pe dos.

INCUBATOR DE AFACERI PENTRU TINERII ÎNTREPRINZĂTORI

Scris de Mihaela GÎDEI | Marţi, 25 Septembrie 2012 MONITORUL DE GALATI
Tinerii care au dorit până acum să-şi deschisă propria afacere şi nu au avut curaj din cauza crizei economice, acum au ocazia pentru că vor fi sprijiniţi de microincubatorul de afaceri Bankers Hubb, lansat vineri de Patronatul Tinerilor Întreprinzători din Regiunea de Sud-Est (PTIR – SE). Acesta se adresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani ce au idei de afaceri, dar şi instituţiilor, organizaţiilor sau oamenilor de afaceri dispuşi să investească îmtr-un nou concept de business.

„Avem 20 de staţii de lucru pentri tineri, din care patru sunt oferite gratuit, în cadrul programului StartUp România. Venim cu o ofertă foarte avantajoasă pentru tineri: le oferim spaţiu de lucru, fişet cu cheie, consultanţă, servicii de mentorat, de contabilitate, toate incluse într-un pachet ieftin, mult mai bun decât dacă ar închiria o garsonieră şi ar începe o afacere în mod tradiţional”, a explicat Radu Oprea, preşedintele PTIR – SE.
Astfel, cei care aplică pentru programul StartUp, trebuie să completeze un formular disponibil pe adresa http://www.bankershubb.ro şi au timp până în data de 15 octombrie. Aici îşi lasă datele de contact, îşi prezintă ideea de afacere care, după această dată, este evaluată de întreprinzători cu experienţă. Astfel, vor fi desemnaţi cei patru tineri care vor fi incluşi în microincubator gratis. Apoi va urma o perioadă de preincubare, una de incubare şi, în final, cea de post incubare. Cei care trebuie să plătească pentru a beneficia de aceste servicii vor scoate din buzunar în jur de 300 de lei lunar pentru acest pachet, comparativ cu suma de aproximativ 1000 de lei, care ar însuma costul tuturor utilităţilor necesare pentru a pune pe picioare o afacere.
Daniel Prună are 27 de ani şi este unul dintre tinerii care au accesat acest microincubator şi au pus bazele, împreună cu alţi doi colegi, unei firme numite Faceweb. „În luna august am pornit la drum. Suntem o firmă de web design si advertising, una dintre puţinele din România care colaborează cu Google. Ideea ne-a venit atunci când eram la o masă, în oraş. Eu mai am experienţă pe domeniul vânzărilor, aşa că sunt administrator. Mă ocup de relaţiile cu clienţii – stabilesc la telefon detaliile, apoi mă întâlnesc cu ei şi încerc să îi conving. Până acum avem deja clienţi. Cu ajutorul acestui incubator de afaceri am reuşit să ajugem aici. Am beneficiat de un sediu social, îndrumări şi de tot ceea ce am avut nevoie, deoarece încă suntem tineri. Altfel, ne-ar fi fost greu, ar fi trebuit să stăm în apartamentul meu şi ne-ar fi costat foarte mult toate celelalte cheltuieli”, ne spune tânărul. Acesta a mai adăugat că cei care vor să pună pe picioare propria afacere, trebuie să aibă curaj şi să iasă la rampă, iar în acest fel, 80 la sută din muncă e deja făcută. Restul vine de la sine.

O avarie care este mană cerească pentru Combinat. Cu si despre Sidex

A fost nevoie ca unitatea poloneza a ArcelorMIttal sa aiba parte recent de niscai probleme, si anume producerea unei avarii la un furnal, pentru ca la Combinatul  galatean sa se produca o minune. Si anume sa reporneasca furnalul 3, ale carui lucrari de reparatii au fost terminate inca din cursul lunii iulie. Teoretic planul conducerii Combinatului nu era unul roz in ceea ce priveste departamentul furnale, fiind preconizata oprirea maretului furnal 5, despre care sefii Combinatului se bateau cu pumnul in piept ca s ar fi investitit 80 de milioane de euro dar iata ca la scurt timp mai necesita niscai reparatii la clopotul care este subdimensionat. Acum avaria produsa la furnalul din Polonia va schimba mult datele problemei, si asta deoarece o parte din comenzile contractate la combinatul din tara vecina vor fi redirectionate cate combinatul nostru.  iar in aceste conditii furnalul 5 nu se va mai opri pentru reparatii iar furnalul 3 va fi repornit , a declarat liderul sindicatuilui Solidaritatea, Gheorghe Tiber. Daca acestea pot fi condiderate vesti cumva bune, si spun asta pentru ca s a blocat aplicarea ordonanţei în zona furnalelor , oamenii nemaiprimind acordul sa se autodisponibilizeze, nu acelasi licru se poate spune despre viitorul fluxului primar. Care  este in pericol de a fi inchis in cursul anului viitor cind ar urma sa se aduca sleburi din Brazilia pentru , as mai avertizat Tiber.. Celor care mai au ceva minte si informatii le recomand calduros sa se intereseseze care ar putea fi soarta portului Constanta, asa cum ar dori olandezii , si ce efecte ar putea avea asupra traficului de marfuri si containere anumite decizii daca acestea vor fi luate. In rest sa auzim numai de bine si vorba cuiva care scria acum ceva timp pe aici . Si anume ca agricultura este un sector care nici nu stiti ce surprize va aduce. in lupta cu productias de otel   Magda CONDOS_ acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

http://nepasadegalati.wordpress.com Magda CONDOS

Cit costa tacerea liderilor de sindicat. Cu si despre Sidex

„In iunie la laminorul din Cimpia Turzii , privatizat in mod minunat in 2003 pe vremea guvernarii Nastase, au avut loc primele disponibilizari din lantul celor care vor mai urma si care vor culmina cu inchiderea acestei unitati si cu moartea orasului care depindea de activitatea laminorului respectiv. Este inutil sa mai zic ca in iunie liderii de sindicat de la laminor cit si marii lideri ai FSS Metarom au dormit in papuci, preferind sa trimita niste hirtii pe la ministere care nu au rezolvat nimic. Acum cind nu se mai poate salva  unitatea respectiva marii si bravii lideri ai FSS Metarom in frunte cu Mircea Scintei au binevoit si ei sa faca un miting de protest la Cimpia Turzii unde au reusit sa stringa, potrivit Mediafax, in jur de 250 de oameni. Si aici ma refer si la reprezentantii de la alte sindicate afiliate la FSS Metarom care au venit la Cimpia Turzii. Si bineinteles ca nuii pot uita si pe bravii lideri ai sindicatului Siderurgistul de la Combinat care au tacut milc cind s a inchis asta vara UPSRS de la Combinat dar au primit se pare unda verde de la cei de care asculta sa plece sa strige putin impotriva rusilor care detin unitatea. Acum eu sincer nu am nimic cu rusii sau cu patronii Combinatului galatean  care au facut ce au crezut ei de cuviinta atita timp cit clasa politica si liderii de sindicat, cwei mai multi din pacate,  au fost surzi si orbi .  Dar nu cred ca degeaba.Ca sa dai vina doar pe patroni mi se pare o chestie de prost gust dupa ce tu ca lider de sindicat nu prea ai facut nimic atitita ani ci doar ai plimbat niste hirtii. sau te duci lunar si faci turism sindical la munte sau la mare dar u ai pus presiune cu adevarat pe cei care au fost la guvernare , indiferent din ce partid au fost ei..  Una peste alta am constatat ca in timp ce luau in deridere prezenta la mitingurile de protest organizate de Gheorghe Tiber sindicalistii de la FSS Metarom au demonstrat cu virf si indesat care este forta , valoarea si credibilitatea lor reusind sa aduna la acest mare miting 250 de oameni . In continuare va las sa cititi un text publicat intr un ziar central legat de modul in care a murit laminorul din Cimpia Turzii , o privatizare de mare succes a fostei guvernari PSD ca si cea a Sidexului, Si am o singura intrebare. Si anume daca mai exista un lider de sindicat care mai are un dram de onoare si de bun simt sa isi dea demisia pentru faptul ca un oras intreg va ajunge ca Valea Jiului  . Magda CONDOS_ acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare

EȘEC RUSESC. Moartea unui oraș, filmată în direct. Prăbușirea Câmpiei Turzii, de la combinatul de 400 milioane de dolari la un șomaj de 70%!

Autor: Mihai Şoica, Evenimentul Zilei

Combinatul de la Câmpia Turzii va muri cât de curând. Ruşii au vândut la fier vechi toate secţiile, numai din această afacere realizând venituri de vreo 80 milioane de euro. Mechel România a pierdut piața, producând foarte scump. Specialiștii spun că nu sunt decât două posibilități: management foarte prost sau rea-voință din partea patronilor ruși.Cândva, Câmpia Turzii era perla de pe coroana socialismului în domeniul siderurgiei. Nu puteai vorbi despre metalurgie dacă nu vorbeai şi despre Combinatul de Industria Sârmei de la Câmpia Turzii, unde lucrau peste 9.250 de angajaţi. Din cei 32.470 de locuitori ai oraşului Câmpia Turzii, 9.250 erau angajaţi la combinat, practic nu exista familie care să nu depindă de acest loc de muncă

A fost o investiție uriașă pentru statul român

Combinatul era gândit ca o platformă industrială uriaşă care pe lângă producţia proprie, trăgea după sine o industrie pe orizontală, care dădea de muncă la 40.000 de angajaţi..Construcţia combinatului de la Câmpia Turzii a costat România un preţ uriaş, peste 400 de milioane de dolari. Fostul director al fabricii din perioada comunistă şi ulterior, până la privatizare, Marius Bordea spune că doar pentru construcţia unui laminor, preţul plătit a fost de 40 de milioane de dolari. „Costul construcţiei întregului combinat s-a ridicat la peste 400 de milioane de dolari”, spune Bordea.
În prezent, şomajul din Câmpia Turzii este de 70%.

Condiţii dure de privatizare

Din 1989, combinatul a trecut printr-o perioadă de restructurări, astfel că de la 9.250 de angajaţi au rămas, în 2003, anul privatizării, doar 5.600. „La privatizare, combinatul era gata restructurat. Oamenii au plecat, fie pensionaţi, fie au fost daţi afară”, spune Bordea.
Contractul de privatizare cu ruşii de la Mechel conţinea clauze clare, dintre care trei foarte stricte:
– păstrarea angajaţilor pentru o perioadă de cinci ani
– păstrarea fluxului de producţie până la data de 1 ianuarie 2009
– investiţii în valoare de 27 de milioane de euro.
Fostul director al combinatului susţine că ruşii nu au respectat condiţia referitoare la păstrarea fluxului de producţie. „Ei au oprit oţelăria în februarie 2006, adică după trei ani de la privatizare. Cu restructurările, au fost cât de cât în grafic”, spune Bordea, care, după privatizare, a fost chiar directorul pentru Europa de Est al Mechel

Ministrul Pop spune că ruşii au respectat contractul

Culmea este că ministrul pentru dialog social, Liviu Pop, din Guvernul Ponta, le-a spus muncitorilor că nu le poate reproşa ruşilor că au încălcat contractul de privatizare. Ministrul Liviu Pop a dat dovadă că nu cunoaşte prevederile contractului de privatizare, din moment ce acesta a vorbit de trei ani şi nu de cinci ani, perioadă în care ruşii nu aveau voie să umble la fluxul de producţie sau să realizeze investiţiile la care s-au obligat în valoare de 27 de milioane de euro. „Nu-i putem prinde cu nicio virgulă. Pe primii trei ani totul s-a respectat”, le-a spus Pop muncitorilor care au protestat pe străzile oraşului.

Ruşii au tăiat bucăți aproape tot combinatul

Contractul de privatizare prevedea şi o primă etapă de evaluare a respectării sau nerespectării condiţiilor de privatizare. Marius Bordea spune că acest termen de evaluare era fixat după data de 31 decembrie 2008 şi că în contractul de privatizare era trecută şi o penalitate în caz de nerespectare a clauzelor, estimată la 72 de milioane de euro.n prezent, pe platforma industrială de la Câmpia Turzii bate vântul. Fostul director susţine că după estimările lui, peste 100.000 de tone de fier vechi au fost tăiate şi vândute. Secţiile de odinioară au ajuns acum goale.
Un inginer din Câmpia Turzii, care a participat la protestele de ieri a făcut un inventar a secţiilor care au fost tăiate şi vândute la fier vechi. „Au tăiat Laminorul 1, 2 şi 4, Secţia Bare Trase, Secţia Cabluri Electrice, Secţia de Trăgătoria de Oţel, Secţia Trăgătoria de Oţel Tare numărul1, secţia Zincatorul, care producea sârmă zincată, Secţia Cuie, Oţelăria Electrică, cu care au început prima dată, Fabrica de Oxigen, Fabrica de Flux de Sudură, care produceau 50-60 de tone de flux de sudură”, spune inginerul Adrian S., care între timp a devenit şomer

Prefectul de Cluj: „Ne-au dus cu zăhărelul, gata, rupem pisica!”

Mechel susţine că este nevoit să ia măsura dură de disponibilizare a încă 800 de angajaţi din cauza scăderii brutale a vânzărilor şi a creşterii preţurilor la materii prime. „Agravarea continuă a situaţiei societăţii prin menţinerea şi în prezent a conjucturii nefavorabile în piaţa produselor de profil au obligat firma, la finele anului 2011, să ia masuri de austeritate”, se arată într-un document al Mechel. Între aceste măsuri de austeritate s-a numărat şi concedierea a peste 800 de angajaţi.
Prefectul de Cluj a pus punctul pe I, când a fost întrebat de viitorul combinatului. „Când am întrebat dacă vor închide combinatul, au dat un răspuns evaziv, ne-au dus cu zăhărelul, că restrâng activitatea şi vor insista pe alte direcţii, a căzut consumul, poveşti din astea. Noi nu ne mai lăsăm păcăliţi de această companie, ne-am asumat răspunderea să facem toate demersurile pentru a rupe pisica”, a spus prefectul de Cluj, Gheorghe Vuşcan

Oamenii sunt disperați, vine iarna și nu-și pot hrăni copiii

Închiderea combinatului de la Câmpia Turzii va produce tot atâtea drame sociale câţi muncitori vor fi daţi afară. Oamenii spun că au ajuns la fundul sacului şi că, oricum, de câţiva ani, au fost tăiate toate sporurile, toate orele suplimentare sau prime.
„Am acasă cinci copii, soţia mea nu lucrează şi mă întreb ce o să fac mâine. Mai am cîteva zile de preaviz. Şomajul cât să fie? Şase milioane? Credeţi că ajunge la cinci copii? Sunt disperat”, spune Marcel Popa, un muncitor care încă mai lucrează la Câmpia Turzii.
Oamenii încă mai speră că Victor Ponta şi Guvernul îi pot convinge pe ruşi să renunţe la disponibilizări. La combinat există familii care au lucrat din tată în fiu, asta până în 2012, când lanţul s-a rupt definitiv. „Bunicul s-a pensionat de la combinat, tata la fel, iar eu acum am să fiu şomer. Nu mai înţeleg nimic. Ei spun că nu sunt comenzi dar am auzit că firmele îşi doresc să cumpere de la noi. Nu mai ştiu ce să zic, cred că problema este în altă parte”, spune şi Vasile Secară.

CONCEDIERI ÎN CASCADĂ

Închid Combinatul, pot muri toți că nu mai au ce face în Câmpia Turzii

Rușii de la Mechel n-au respectat o clauză contractuală, dar cu toate acestea au fost scutiți de plata a 72 milioane de euro, datorii pe care combinatul le avea la bugetul de stat. Această scutire se anula dacă patronii încălcau cel puțin o prevedere din contractul de privatizare. Acum, această clauză ar trebui activată.

2003 – 5.630 angajați
2004 – 5.507
2005 – 5.169
2006 – 4478
2007 – 3390
2008 – 2697
2009 – 2486
2010 – 2111
2011 – 1925
Zilele acestea se discută disponibilizarea a încă 800 de oameni. Practic i-ar pune cruce combinatului.”

http://nepasadegalati.wordpress.com Magda CONDOS